Apropierea catelului face femeia sa se infioare. Barbatul zambeste.
-La ce te hlizesti, ma, ca bou’ ?
Catelul este la picioarele femeii care nu se retrage (din mandrie). S-ar pisa pe ea daca ar sti ca amaratul ala de Airedale Terrier e o bruta care nu stie de joaca. Jumate din pekinezii din Micro 14 tremura cand il simt. Pisicile sunt niste sobolani lasi in preajma lui. Ma-sa si tac-su nu-l mai recunosc drept fiu. Rasa de care apartine l-ar surghiuni daca recensamantul Airedale Terrierilor nu s-ar tot amana.
-Va zambeam, domnisoara, nu ma hlizeam. Imi pare rau ca v-am suparat.
-Ia-ti catelu’ asta de-aici ca mie nu-mi place.
-El pare sa va placa, in schimb.
Catelul amusineaza rochia femeii, apoi sandalele. Catelul este nelinistit, insa pare in elementul lui.
-Da’ mie nu-mi place catelul asta al tau. ia-l de-aici.
-Daca nu tipati si nu va agitati, nu va face nimic. E doar prietenos.
-E doar scarbos, aia e.
Cuvantul “scarbos” il face pe catel sa se opreasca din ce facea si sa se aseze in fund. Se uita in ochii femeii.
-Hai ca s-a potolit, zice femeia.
Dar cainele, atunci, se arunca orbeste la gleznele femeii, cu dintii inainte. Oscioarele ei se faramara intr-o clipita, si, in aerul liber, se impreunara cu sangele tasnit din tendoane. Membrele inferioare fura drenate in numai cateva secunde. In jur, se aud zbierete, iar femeia este la pamant, cu sanii lipiti de asfalt, respirand sacadat.
Tony, catelul de culoarea mustarului si stapanul sau mai vazusera scena asta de multe ori: femeie alintata, prost-crescuta, tzatze mari, ochi frumosi, picioare amputate.