-Tatarii! – mai apuca sa strige calugarul batran, ascunzandu-l pe cel tanar sub sutana.
Tatarii ii inconjurara batand salbatic caii cu scarile de lemn. Unul mai rasarit se rasti la batran:
-Ştracrâhm, brâcma!
-Ma io no capisco! – se balbai Metodiu.
Auzind vorbele batranului, tatarul isi miji ochii oblic:
-Lei parla italiano? – intreba el.
-Si, io parlo – raspunse infricosat Metodiu.
-Bravo, signore, grai tatarul intr-o italiana cursiva, mahnitul meu suflet se bucura ca intalneste in aceste pustietati un om de o aleasa educatiune a spiritului, iar urechii mele ii sunt placute zvonurile dulci ale unor cuvinte de vita nobila, altele decat cele barbare.
-Cum, se mira Metodiu, matale stii italiana?

(Ioan Grosan – O suta de ani de zile la Portile Orientului)