Daca incheieturile de la degete i-ar fi fost cu vreo sase luni mai tinere, s-ar fi rugat si pentru Andreea, fosta sa iubita din anul 2, alaturi de care, intr-o sambata spre duminica spre luni, a stabilit un fel de record la sarutat, recunoscut doar de ei. Ambii aveau sa spuna mai tarziu ca dupa Sarut au avut parte de cea mai lunga si placuta usturime a buzelor, ca timp de o saptamana au deschis gura doar cat sa manance si sa-si spuna strictul necesar, desi de obicei ochii lor spuneau cam tot: “si eu pe tine”. In schimb puteau zambi, si zambeau; puteau sa nu iasa in vant, dar ieseau; puteau sa-si dea cu strugurel, dar nu voiau sa grabeasca procesul de vindecare a excesului de iubire.

Si acum, obosit si despartit, cu incheieturile imbatranite, se ruga sa treaca timpul.