In 2000 se hotari ca vrea sa faca politica. O dulceata de fata, de numai 23 de ani, gata sa critice tot ce misca, sa se incrunte for a living. O blonda saturata. O sa fie bine, isi spunea ea. Poezia sa mai astepte, mai da-i dracului de nori, sa mai pluteasca si necontemplati. Nori or sa mai tot fie. Iar ploaia… ploaia poate sa ma ude si fara ca eu sa zambesc ca proasta.
Bunica-mea, insa, nu mai are mult de trait. Pentru ea trebuie sa schimb lucrurile macar un pic. Asa ca o sa intru in politica.

Draga Romanie iubita,
In clasa 3a
domnul invatator ne-a aratat
ca tara asta are forma unui buchet de flori
iar eu am crezut.
cred in tine inca, tu crezi in mine?
Te iubesc, Romanie
il iubesc si pe Marcel
dar mai mult pe tine, scumpa tara si
muntii care suiera
a ger si a Alifantis cand vor ei
cu chitari reci in palme de feti-frumosi
si marea din navodari si de aiurea
o mare plina de glezne tatuate de saracie
si mai sunt vulcanii noroiosi
care-si dau drumul caldut chiar si iarna.
Scumpa Romanie,
Oamenii astia or sa ma aleaga regina lor, fac bine?

Tara asta chircita asculta cu atentie la vorbele copilei, se scarpina la Paunescu si intr-un final raspunde prin glasul chinuit (dar viu) al lui Coposu:

Urmeaza-ti visul, domnita!
Pune mana pe carte si urmeaza-ti visul!

“…era un ofiteras slab cu fata onesta si par carlionat, studia ingineria, cand in ’39 ii venise cartea postala cu ordinul, matusa se certase groaznic cu el, i-a povestit odata, nu voia ca el sa plece, dar unde vrei sa ma duc, obiecta el, esti nebuna?, in muntii de pe-aici, spunea ea, unde sunt pesteri, nu te duce la razboi pentru gandacii astia. Dar in ’39 inca nu era nimeni in munti, erau doar iepuri salbatici si cateva vulpi, matusa era intotdeauna inaintea vremurilor, si-asa s-a dus Ferrucio pentru duce si pentru rege.”

*

“Ea inchise ochii si tacu, parea epuizata. El se indrepta pe scaun si simti o durere ascutita intre vertebre, ca un ghimpe. A adormit se gandi, acum chiar a adormit. Dar ea ii mangaie usor mana si-i facu semn sa se apropie din nou. Ferrucio, simti ca-i spunea adierea, iti amintesti ce frumoasa era Italia?”

*

“Isi aprinse o tigara, una americana, buna, dulce la gust. Cand lucra in marea structura, era lume care pentru un pachet de americane si-ar fi denuntat si parintii, si-acum americanii, dupa ce au cucerit lumea, hotarau ca fumul nu e sanatos. Rahat de medic vandut americanilor…”

Antonio Tabucchi – Timpul imbatraneste in pripa

Pe la 3 dimineata, am auzit-o cum gafaia langa mine. Tinea ambii pumni inclestati, in dreptul coapselor. Incepu sa se miste inainte si inapoi, ca atunci cand te dai singur intr-un leagan. Era enervant, dar nu aveam ce sa-i fac; era prea buna ca sa o supar in vreun fel. Deschise ochii pentru o secunda si apoi, dintr-o data, se rasti la mine: “Challenge!”. Saraca, visa ca joaca tenis. Si nu orice tenis; tenis de inalta tinuta, in turnee cu premii mari si Hawkeye deasupra.

Nu o cunosteam decat de cateva ore, dar deja impartasisem cu ea atatea si atatea: patul si visele mele de campion. Aveam sa o cer de sotie de indata ce soarele rasarea. Nici nu mai aveam chef sa dorm. M-am uitat la ea, iar de data asta zambea, era linistita. Castigase
punctul probabil.

Dimineata, parul ei ciufulit acoperise trei patrimi din perna mea, din mintea mea. Mainile si le tinea pe langa corp, corpul ei dadea caldura caloriferelor. Pe calcaie, urmele de tocuri dispausera peste noapte. Era ca si cand ar fi purtat espadrile toata viata. Se trezi, era fresh.

Se aseza in fund pe marginea patului
eu eram fara respiratie,
ce o sa zica asta, Doamne?
Se ridica in picioare.
Chiloti cu hello kitty
solduri mici
privire de asasin
exact cum mi-o amintem.

Ai si tu ceva de manacare, ma intreba. am tot ce vrei, normal, ii zic prompt. de ce naiba n-am zis un simplu ‘da’,  ma laud ca am ceva in frigider, parca-s cretin uneori. ai vreo preferinta, o intreb. Oua fierte si ridichi, imi zice.
Oua aveam, ridichi, nu; asta e, doar nu ma duc la piata sa-i iau ridichi asteia, ca doar nu-s tampit.
Ma duc pana jos sa iau niste ridichi, i-am spus, chiar inainte sa o vad intrand sub dus.  ok, zice, si ia-mi si un pachet de Rothmans.

I-am luat un cartus intreg, dar n-am mai vazut-o apoi.

[...]Erau vremuri bezmetice,
Asezasem mortii la masa,
Faceam castele de nisip
Pe lupi ii luam drept caini[...]

Louis Aragon – Bierstube Magie allemande

“Analisa is guilty of having been born in Naples. Nothing more, nothing less. As her body is carried away in its white coffin, a calssmate calls her cellphone. The ringing of the coffin is the new requiem. Musical tones, a sweet melody. No one answers.”

*

“It’s strange how no matter whom you’re talking to, no matter about what, as soon as you say you’re going away, you receive all sorts of good wishes, congratulations, and enthusiastic responses:”Good for you, you’re doing the right thing. I’d leave too“. You don’t need to supply any details or explain what you’re going to do. Whatever the reasons, it will be better than the reasons you have for sticking around here.”

*

“My father came back with a leather soccer ball with the face of Maradona on it. My reward for my good aim. Then, as always, he pus his face close to mine. I could smell the coffee on his breath, He was satisfied. We performed the usual chant, his catehism:
-Robbe’, what do you call a man who has a pistol and no college degree?
-A shit with a pistol
-Good. What do you call a man with a college degree but no pistol?
-A shit with a degree.
-Good. And what do you call a man with a degree and a pistol?
-A man, papa!
-Bravo, Robertino”

Roberto Saviano – Gomorrah

Daca ti s-a facut vreodata pofta sa fii altfel, atunci stii despre ce vorbesc:
de maine vreau sa am pistrui,
de maine vreau sa ma pricep la vinuri.
Vreau sa deschid usi si
vreau niste tzatze mai mari.
vreau sa nu-mi mai creasca unghiile
Pentru ca-i un cacat de stres sa le tai mereu si sa le spoiesc in mov.
Vreau sa ma culc si a doua zi sa ma scol cu tot ce a scris Sadoveanu in cap.
Vreau sa-l cunosc pe Minculescu la o bere
si vreau sa-i spun ca-i cam netalentat.
si-apoi: “glumeam, ma, canti misto”.

Vreau sa bag in mine ciocolata
gramezi de ciocolata that is
nu o sa ma ingras un gram
2011 se va inchina in fatza mea
va fi anul joggingului
anul in care
voi privi corporatia in ochi si
voi asculta toate melodiile pana la capat.

Tocmai de ziua noastra
am urlat la ea sa lase telecomanda.
apoi am fugit. regret.

Iti beam vinul si privirea ta
mi-o puneam de-a valma pe tot
cu vocea ta zbieram la pietonii aia lenti
tamplele tale mi le frecam ca nebunul.
Din cer, cum se cuvine,
lacrimi de soacra curgeau
si voci se auzeau:
-Ce s-a intamplat cu voi, copii?

iti beam vinul si mana ta
imi tremura pe tine
in sus, ochii tai mi-i indeptam
explicam
-Ce sa se-ntample, doamna? viata asta…

Viata asta te ia de perciuni
iti descarca bateriile si
iti strica ochii.

Si tot ea striga dupa tine “chiorule!”.

Buna ziua domnule profesor
in capul meu sunt ani si luni si
daca ar fi sa ma-ntrebati
daca sunt fericit
mi-as da ochii peste cap
nici nu stiti cat am iubit-o, dle profesor
stefan cel mare (1457 – 1504) insusi
s-ar fi cutremurat.
Zilele in care ma uitam la ceas
la fix
ca sa zic si eu “uite ba, ma iubeste”
Neagoe Basarab (1512-1521)
si-ar fi facut cruce
si-ar fi scuipat in san si
ar fi imblanzit carafe o suta pentru supararea mea.
In parcuri citeam carti si ma gandeam la ea
copertile cartonate se inmuiau de mila mea
cainii vagabonzi ma luau de sus:
-Ma, tie nu ti-e frica sa stai aici la ora asta?
Petru Cercel (1583-1585)
mi-ar fi aparat onoarea: Du-va dracului de maidanezi oribili!
Intr-o zi
manualele nu vor mai invata pe nimeni nimic,
micul ghid de uitare
in schimb
se va vinde la suprapret