Codru

Taratoare, vite, gusteri

codru — Thu, 02 Feb 2012 12:00:09 +0000

-Un’ te uiti, proasto? Alea-s plecarile! Uite-acolo venirile, unde scrie ăraivăls.

-Da…

M-am retras mai incolo sa-mi iau o cafea, lasand-o sa-si gaseasca singura avionul. Imi luase 3 ore sa ajung in Banseasa, locul acesta cu nume de femeie grasa si lenesa, plin de microbi internationali. Pe vremuri, in facultate, imi propusesem sa scriu o poveste cu titlul “Baneasa, mai du-te dracului“, despre un batran care castigase o suma la loto si, incercand sa faca ocolul pamantului cu banii, toate avioanele lui erau anulate, rand pe rand. Un om ghinionist, deci, asa cum ma simteam si eu acum, gasindu-ma acolo, alaturi de femeia visurilor mele, dardaind de frig. Avioane de italia si spania incercau sa aterizeze, apoi se razgandeau, inaltandu-se din nou, fortat, aproape pe verticala, ca niste volute pretentioase si inghetate.

-Na fă, ii zic oparit (dar nu de la cafea). Roma – Bucuresti – delayed. asta inseamna ca intarzie. Ce zici de asta ?

-E de la vremea asta nenorocita, raspunse ea pasnica precum o vaca oarba.

-No shit, ii raspund eu, alegand iarasi, eronat, sarcasmul in dauna unui pumn in gura.

-Ma duc sa intreb la ghiseu, veni ea cu solutia salvatoare.

Din Italia venea cea mai buna prietena a ei, dupa 3 luni grele, in care muncise si iarasi muncise. Muncind mai mult in aer liber, frigul de la Roma o fortase sa vina acasa. M-am asezat intr-un colt al salii, scotand la iveala un numar trecut al Dilemei Vechi. Plesu facea, pentru a cata oara?, o analiza pertinenta, echilibrata si cu dictionarul langa el a obscenitatii de la tv. Brusc, mi-am amintit ca inca nu scosesem antena3 din grila de programe si ma pregateam sa-mi fac o nota in al meu nokia e72, cand aleasa mi se adresa:

-E cum am zis io, e din cauza la vreme. Frate, sa mor io, continua ea exasperata, vreau si eu decat…

Apoi se opri dintr-o data si mi se adresa ceva mai calm: “hai sa papam ceva pana vine asta; e deja 2“. Am scos o hartie de 50 de euro si i-am inmanat-o fara sa o privesc. Ajunsesem pe nesimtite la un paragraf tare interesant, care ma facu sa zambesc ghidus. Al naibii Plesu asta, cica “taratoare, vite, gusteri..”

just getting started

codru — Mon, 23 Jan 2012 22:27:53 +0000

Ca mereu, am privit cateva clipe amestecul scuipat in chiuveta. Pasta de dinti trecuse de la un albastru inchis, la un alb parca mai istovit decat de obicei. M-am uitat in oglinda asa cum fac actorii prin filme, apoi mi-am spus: “tragi de timp sau ce morti ma-sii faci?”
Am iesit din baie si i-am intalnit privirea inlacrimata.

-Hai vino incoa, i-am spus. nu te uita la mine asa. hai nu te…

-Dar cum sa ma uit? mi-a raspuns rece ca o chitara la cota doua mii.

-Asa, ca si cand cine stie ce o sa se intample. ce naiba.

-Incerca sa intelegi, te iubesc si afara se moare. nu pleca!

Un slogan taraganat, din vreo 2 versuri, ne ajunsese la urechi mai devreme un pic si atunci ne tuguiaseram buzele in acelasi timp ca sa ne sarutam, asa cum faceam cand ne era frica sau bine; dar eu m-am retras in ultma clipa din calea ei, iar ea a stiut ca ceva se petrece cu mine. Cateva minute mai tarziu, ma spalam pe dinti, ca si cand nu puteam lua comunismul in piept decat cu o respiratie proaspata.

-Asculta ce e afara! In scurt timp se va sfarsi totul, ce rost are sa mai iesi?! te vreau intreg de craciun!

Aveam degetul mic de la picior inca bandajat de cand se luase lumina cu o seara inainte si ma lovisem de ceva prin casa. Ma durea din ce in ce mai putin.

-Abia incepe, i-am raspuns patetic, aranjandu-mi fesul negru, fara model pe cap. Totul abia incepe.

-Sa fugi daca e ceva, ma sfatui ea sugrumata. Sa fugi, ca nu-i nicio rusine sa fugi! In cateva zile vin anii 90; cei mai frumosi ani ai nostri sunt aciisa aproape.

She’s going Hollywood

codru — Sun, 11 Dec 2011 20:56:37 +0000

Hranea mai intai papagalii, apoi hamsterii, oprindu-se apoi asupra celor doi pui de labrador din colt; urmau pisicile si abia la final, cand zgomotul se mai domolea, se apuca sa dea de mancare preferatilor ei, pestii.
Mangaia cu scarba cateii si o facea numai cand prin preajma se afla patronul, iar pisicile ii faceau pielea gaina la auzul mieunatului lor nenorocit. Milogi se gasesc peste tot, obisnnuia sa-si spuna mai cu seama in weekend. De hamsteri ii era sila din motive evidente, caci este evident ca acestia erau niste soboloani; papapagalii nu lasau pe nimeni sa se concentreze, atat de laudaorsi erau, iar pentru asta se cadea purtata o pica serioasa. Ea avea de invatat si nu e lucru usor sa inveti intr-un pet-shop. Pestii in schimb o linisteau, ii privea zilnic in acvariile lor minunate, cum dadeau din cozile lor multicolore, cum nu se jenau de priviri indiscrete, cum isi dadeau uneori demisia numai atunci cand bagai brusc mana dupa ei, iar ei faceau un demn si alunecos atac de cord, dupa care mureau inainte chiar sa lase in urma un mostenitor.
intr-o zi, cufundata intr-un poet roman modern, uita sa le dea de mancare tuturor. o gramada de suflete hamesite o implorau sa lase volumul din mana, iar unele isi dadura duhul chiar atunci, chiar acolo, intr-un spatiu inchiriat pe o strada curatica din elvetia, unde poti fi concediat si pentru mai putin de atat.

Nu te chinui
scrisul meu in arial
e la fel de oribil
ca si cel
de mana te luam mahmur
ne opream in primul birt
ca sa ne dregem cu
doua sucuri de pere, va rog
aveam timp sa ne gandim aiurea
la cum a luat nastere expresia
‘nici in ruptul capului’
si faceam asta decapitati
cum ar spune hollywoodul
who needs a brains
cand avem tarie
si ne avem pe noi

happy-ending

codru — Fri, 15 Jul 2011 23:11:43 +0000

Ala de langa mine, cel care isi mananca iaurtul de rodii, ma crede nebun.
Soarele arde uniform si transpiratia imi curge pe spate.
La umbra sunt 59 de grade, iar umbra nicaieri.
Intelectualii nu asuda si nu beau din sticla, insa eu… mama mi-a spus ca sunt special.
In fiecare zi scot tot mai multi bani de pe card si mi te imaginez in dreapta-mi atunci, ca ingerasul bun care-mi sopteste PIN-ul, numar impar din patru cifre, imposibil de memorat, fara niciun dumnezeu.

M-am trezit obosit si fara slujba, cu par mai putin decat cu o seara inainte, nici macar nu stiu cand a inceput Turul Frantei, e deja etapa a 13-a, cota lui Contador a crescut enorm, oare cat am hibernat asteptandu-te? In orice caz, vamos, Alberto!

Si apoi adorm din nou
Femei frumoase imi bat in usa
ritmuri de chitara peste tot…
sclifositele imi mangaie pieptul
te vrem, campionule, imi zice ele
revino-ti, ma sfatuieste ele
dar vara ma termina in fiecare zi
ma rupe-n doua ca esti aiurea, la racoare,
ca porti manusi
si sorbi ceaiuri fierbinti
licoare romantica cu gust de pisat.
treci incoace
sa-ti pun zeppelin la pick-up
sa te urc pe podium sub dusuri reci
bucurestiul saliveaza alb si fara speranta
fara tine
berea fara alcool ramane pe rafturi

welcome back, scumpa prietena
te-am iertat dar
ca sa fim chit
o sa te implor sa-ti ceri iertare

As fi vrut si eu o fatza de masa atunci…

codru — Sun, 03 Jul 2011 22:33:51 +0000

A trebuit sa ma prefac ca-mi scap telefonul pe jos ca sa-i vad chilotii pt prima si ultima data; erau rosii; dar nu asta m-a debusolat, ci mai degraba frumusetea genunchilor ei. Femei cu genunchi frumosi, mai rar…Sigur, prea destept nu eram, puteam sa-mi scap pe jos sapca sau cheile, dar batea la ochi m-am gandit. Am ales telefonul.

Eram pe o terasa la Marea Neagra cand s-a intamplat, iar ea se juca cu doua cuburi de gheata ramase dintr-un pepsi. Inca o chestie ciudata: a comandat din prima pepsi; e stiut faptul ca oamenii normali comanda mai intai cola, si daca nu au cola…in fine… Aveam 18 ani atunci, si era pentru prima oara cand eram la mare doar cu prietenii. O alta premiera in viata mea se derulase cu numai cateva zile inainte, cand votasem. Pe cel ce avea sa devina presedintele Romaniei, unul Ponta. Votasem la misto tin minte. Ma pozasem in cabina de vot urinand pe buletinul stampilat. Am aratat poza prietenilor si am sters-o din greseala. haha. Auto-denunt sau gluma cretina pe un blog de cacat? Voi judecati !

Asa, si stateam cu ea la o masa de plastic undeva pe plaja si incercam sa o fac sa bea alcool. Eu insumi eram de un amatorism crunt la acest capitol, asa ca speram ca ea sa fie intr-o forma inca si mai jalnica decat mine. Dupa care sa facem sex. A acceptat cu chiu cu vai un campari orange, iar eu am acceptat o bere, plus onoarea de a le plati pe ambele. A urmat inca un rand, si inca unul, si inca unul. Pe la al 5-lea rand, ma gaseam in ingrata situatie de a fi prastie de beat, lefter, ascultand o studenta stridenta. M-am gandit atunci: poate ca femeile, daca le dai prilejul, vorbesc cam mult. Beat fiind, speram sa nu uit ideea asta pana a doua zi, intrucat era de dezbatut, in ciuda fragilitatii sale evidente.

Soarele si unele sperante pe litoral, asadar, apuneau. M-am uitat spre mare si am vazut doi pescarusi planand in paralel, circular, deasupra unui castel de nisip construit un pic prea aproape de valuri. Vantul sufla usurel, jenand coafuri si fetze de masa. M-am ridicat clatinandu-ma numai putin si mi-am luat la revedere de la ea, intinzadu-i mana. Aproape ca uitasem deja ca are patru nume, toate dragute si sonore, si jurasem aversiune vesnica brandului Campari. Ea, insa, matura, studenta in ultimul an, cu chilotii rosii si bautura la fel, s-a grabit sa ma imbratiseze cald si sa-mi sopteasca: “m-am simtit foarte bine, sa stii! Data viitoare platesc eu”. Am incercat sa zambesc si mi-a iesit, apoi am incercat sa spun “sigur, abia astept, da-mi numarul tau“, insa nu mi-a iesit decat o ragaiala scurta. A ras, am ras si eu, apoi am plecat fara sa o mai vad vreodata.
Patru ani mai tarziu, n-am mai votat.

All Inclusive

codru — Mon, 20 Jun 2011 23:51:09 +0000

Vara, aveam acelasi sfat mereu – sa uiti de mine cand dormi, ca am eu grija de tot; tantarii ucigasi nu-mi erau indiferenti, ii pandeam, dar te pierdeam cate putin in fatza lor, grame intregi din tine se risipeau sub veghea mea, iar eu slabeam cu tine odata. O gura de apa spre dimineata mi te aducea inapoi,

pe buzele tale
corigentele mele la chimie aveau in sfarsit sens
H2O e liniste
trebuie sa stii sa apreciezi lucrurile astea
atipeam un pic atunci
si ordinea era stabilita pt cateva ore
pana a doua zi
cand marea te inghitea cu totul pana la glezne
si soarele imi vorbea de sus cu dumneavoastra:
Dvs esti cam prost domnule, imi zicea
si te apuca apoi de umeri
pe tine
si pe alte o mie de usuratice cu tenul deschis
Crema, fato, crema!
Cearsaf si bani si ochelari
lasam in urma
ca sa te te mangai unsuros
si gelos
un pic malitios:
-Hai in camera, Abanos!

Si peste toate
All Inclusive la 4 stele
da chix in fiecare noapte
cand incerc sa respir
si observ ca
aerul e conditionat de somnul tau

Los idiotas

codru — Wed, 15 Jun 2011 22:13:41 +0000

Majestatea Sa risipeste acorduri pe plaja
se uita in urma si canta de jale
degetele ei apasa pe corzi
chitara o apasa pe sani
iar litoralul se mira si el
ca fumam cam mult
dar uite cate banane mancam!
Versurile fetei s-au cocotat sus pe valuri
betivii din Vama au iesit sa vada rasaritul
si-au dat peste ea care, saraca, e perfecta.
Imbibat e intreg alcoolul Constantei
de duhoarea telenovelismelor ei
priviri-tinta si erectii stinghere ii tin isonul si promit
c-or sa-nvete macar nothing else matters.
E frig p-aici, dar curajosi sunt
Marea Neagra e plina de ei la 5 dimineata
n-au nicio sansa insa
ies toti la mal
beti morti
tampiti
de gustul de Sangria

Tara mea inventata

codru — Sun, 15 May 2011 08:59:20 +0000

“Am auzit-o o data pe o celebra scriitoare afro-americana spunand ca de mica se simtise straina in familia si poporul ei; vreau doar sa adaug ca astfel sunt aproape toti scriitorii, chiar daca nu s-au clintit niciodata din orasul lor natal. Va asigur ca asa ceva este inerent meseriei; fara neastamparul si nelinistea de a te simti diferit n-ai simti nevoia sa scrii. In definitiv, scrisul e o incercare de a intelege circumstantele proprii si a lamuri confuzia existentiala, nelinisti care nu-i chinuie pe oamenii normali, ci doar pe nonconformistii cronici, dintre care multi sfarsesc prin a deveni scriitori, dupa ce au dat chix in alte meserii.”

“A fi gospodina buna e fundamental in tara mea, unde lenea e un privilegiu masculin. Barbatilor li se iarta, asa cum li se tolereaza alcoolismul, caci se presupune ca e vorba de niste caracteristici biologice inevitabile: asa s-a nascut, asta-i situatia…Se intelege, nu e cazul femeilor”

Isabel Allende – Tara mea inventata

My friend, de Paste (let the good times roll!)

codru — Wed, 11 May 2011 22:10:17 +0000

Am pe cineva care imi zice mereu de bine. Isi aprinde o tigara si isi desira pe nari tot fumul optimist spre mine. Asta a trait multe, iar eu n-o sa tusesc de la atata. Chiar si atunci cand in 9 case din 10 netty sandu spune ca balantele vor avea o zi de cacat, el trage in piept si ma ridica pe casa cu vorbele lui. Eu ma incrunt. Sunt inca in post, Iisus e inca mort.

-Te uiti la ei degeaba
astia te deturneaza
Daca vrei sa te prostesti
prosteste-te!
daca vrei sa scrii fara rima
scrie fara rima
daca vrei sa futi urate
vezi sa-ti plateasca berea!
Ca stii si tu
Ca cartile numa’ te educa, nu te invata
let the good times roll!

I only know two tunes. One is ‘Yankee Doodle,’ and the other isn’t.

codru — Thu, 07 Apr 2011 22:14:06 +0000

-Daca mai scrii mult despre femei s-ar putea sa ajungi sa le intelegi. Tu ti-o cauti.
-Esti proasta, iti dai seama cat ar trebui sa scriu?!

Pianul sta moale sub degetele tale
clapele albe - eu iau o gura nesimtita de feteasca neagra
clapele negre – ficatul meu betiv se regenereaza
si ma uit la tine vrajit
prostit even
si tu, domnisoara
canti oribil.

Pe rand
Wagner e masacrat
iar Elvis ar fi zacut intr-un sant daca
diavolul deghizat era scancit in felul asta
chiriasii vecini
cauta “fond de rulment” pe net
si-si vor banii inapoi
(o sa le explic ca
You cant always get what you want, ba, baieti)
dar eu
ochelarii mei
si timpanele mele
noi nu cunoastem nuante
noi tremuram toti odata
sfintii au dat dat buzna in noi
vad ca
aplaud ca un imbecil la final
ca atunci cand
iti vine melodia pe shuffle
puteai s-o pui tu
dar a venit singura
statistic si nedrept
femeile netalentate sunt cele mai frumoase