Codru » scurte

As fi vrut si eu o fatza de masa atunci…

codru — Sun, 03 Jul 2011 22:33:51 +0000

A trebuit sa ma prefac ca-mi scap telefonul pe jos ca sa-i vad chilotii pt prima si ultima data; erau rosii; dar nu asta m-a debusolat, ci mai degraba frumusetea genunchilor ei. Femei cu genunchi frumosi, mai rar…Sigur, prea destept nu eram, puteam sa-mi scap pe jos sapca sau cheile, dar batea la ochi m-am gandit. Am ales telefonul.

Eram pe o terasa la Marea Neagra cand s-a intamplat, iar ea se juca cu doua cuburi de gheata ramase dintr-un pepsi. Inca o chestie ciudata: a comandat din prima pepsi; e stiut faptul ca oamenii normali comanda mai intai cola, si daca nu au cola…in fine… Aveam 18 ani atunci, si era pentru prima oara cand eram la mare doar cu prietenii. O alta premiera in viata mea se derulase cu numai cateva zile inainte, cand votasem. Pe cel ce avea sa devina presedintele Romaniei, unul Ponta. Votasem la misto tin minte. Ma pozasem in cabina de vot urinand pe buletinul stampilat. Am aratat poza prietenilor si am sters-o din greseala. haha. Auto-denunt sau gluma cretina pe un blog de cacat? Voi judecati !

Asa, si stateam cu ea la o masa de plastic undeva pe plaja si incercam sa o fac sa bea alcool. Eu insumi eram de un amatorism crunt la acest capitol, asa ca speram ca ea sa fie intr-o forma inca si mai jalnica decat mine. Dupa care sa facem sex. A acceptat cu chiu cu vai un campari orange, iar eu am acceptat o bere, plus onoarea de a le plati pe ambele. A urmat inca un rand, si inca unul, si inca unul. Pe la al 5-lea rand, ma gaseam in ingrata situatie de a fi prastie de beat, lefter, ascultand o studenta stridenta. M-am gandit atunci: poate ca femeile, daca le dai prilejul, vorbesc cam mult. Beat fiind, speram sa nu uit ideea asta pana a doua zi, intrucat era de dezbatut, in ciuda fragilitatii sale evidente.

Soarele si unele sperante pe litoral, asadar, apuneau. M-am uitat spre mare si am vazut doi pescarusi planand in paralel, circular, deasupra unui castel de nisip construit un pic prea aproape de valuri. Vantul sufla usurel, jenand coafuri si fetze de masa. M-am ridicat clatinandu-ma numai putin si mi-am luat la revedere de la ea, intinzadu-i mana. Aproape ca uitasem deja ca are patru nume, toate dragute si sonore, si jurasem aversiune vesnica brandului Campari. Ea, insa, matura, studenta in ultimul an, cu chilotii rosii si bautura la fel, s-a grabit sa ma imbratiseze cald si sa-mi sopteasca: “m-am simtit foarte bine, sa stii! Data viitoare platesc eu”. Am incercat sa zambesc si mi-a iesit, apoi am incercat sa spun “sigur, abia astept, da-mi numarul tau“, insa nu mi-a iesit decat o ragaiala scurta. A ras, am ras si eu, apoi am plecat fara sa o mai vad vreodata.
Patru ani mai tarziu, n-am mai votat.

Live in New York

codru — Thu, 03 Mar 2011 22:43:51 +0000

Banii curgeau din buzunarele ei intr-o vreme cand prietenii o iubeau ca pe nu-stiu-ce. Si parul ei urmarea totul si acoperea totul; un metru de par care, la o adica, te iubea ore intregi. Parul ei dansa si spulbera totul, de la griji la adolescenti. Fire din el gaseai mereu, peste tot, in cureaua de la ceas, printre pagini pe post de semn de carte, in geanta de laptop.

Si avea medicina terminata cu 9
ce rateu!
un doctor fumator de la bucuresti
cu vocea ei te cutremura
cand iti cerea o tigara
si-i dadeai mai multe
una pentru fiecare fior
care te trecea pe ruta creier-coaie-talpa
New Yorkul era recunoascator si parca
un pic mai frumos cu ea in el.

Bolnavii ei trageau cu dintii
sa mai stea oleaca printre noi,
printre ea.
-Oh lord, zicea cate unul
Prove that you love me
Nu vreau vreun mercedez-benz
se insurau cu halatul alb in fiecare zi
iar in alta parte
ninge in martie de te crucesti si
cu 8 milioane pe luna
unele eroine frumoase nu cutremura pe nimeni

Tu cu cine faci banking?

codru — Tue, 17 Aug 2010 23:02:35 +0000

In violet femeia se imbraca si iesi din casa. Era beata si palaria ii flutura ca un steag la peluza. Ce ploaia cadea, ce cald ii era. Asfaltul ii privea de jos chilotii uzi, dar ei nu ii pasa. Barbatii lasi o urmareau cu tigara in gura de sub stresini, iar femeia aceea era o femeie nefericita. Se opri la un bancomat si rosti incet: sa te futi in el de BCR ca nu merg niciodata astea. Apoi isi continua drumul catre cine stie unde, sub privirea asfaltului betiv si a barbatilor crapati. Simti nevoia sa raspire mai adanc si mai adanc, insa nu izbuti, asa ca se multumi sa-si scuipe saliva in vant. Ar fi vrut ea sa scuipe mai mult de atat. I-ar fi placut sa-si scuipe vinovatia si poate o bucata din tumoarea din ficat, insa, pentru moment, trebuia sa se multumeasca cu saliva. In fata KFC-ului, se gandi la cele 3 avorturi din liceu si zambi amar. Liceul ala era cel mai frumos liceu din lume iar ea era cea mai frumoasa fata din liceu. Isi lua un suc de portocale si se aseza la masa, linistindu-se. “Poate ca ar fi trebuit sa fac asta la Mecdonalds, isi spuse ea, e mai putina lume acolo”. Apoi isi trase-un glont in gat.

Tony (Apropierea catelului)

codru — Wed, 28 Apr 2010 11:02:13 +0000

Apropierea catelului face femeia sa se infioare. Barbatul zambeste.
-La ce te hlizesti, ma, ca bou’ ?
Catelul este la picioarele femeii care nu se retrage (din mandrie). S-ar pisa pe ea daca ar sti ca amaratul ala de Airedale Terrier e o bruta care nu stie de joaca. Jumate din pekinezii din Micro 14 tremura cand il simt. Pisicile sunt niste sobolani lasi in preajma lui. Ma-sa si tac-su nu-l mai recunosc drept fiu. Rasa de care apartine l-ar surghiuni daca recensamantul Airedale Terrierilor nu s-ar tot amana.
-Va zambeam, domnisoara, nu ma hlizeam. Imi pare rau ca v-am suparat.
-Ia-ti catelu’ asta de-aici ca mie nu-mi place.
-El pare sa va placa, in schimb.
Catelul amusineaza rochia femeii, apoi sandalele. Catelul este nelinistit, insa pare in elementul lui.
-Da’ mie nu-mi place catelul asta al tau. ia-l de-aici.
-Daca nu tipati si nu va agitati, nu va face nimic. E doar prietenos.
-E doar scarbos, aia e.
Cuvantul “scarbos” il face pe catel sa se opreasca din ce facea si sa se aseze in fund. Se uita in ochii femeii.
-Hai ca s-a potolit, zice femeia.
Dar cainele, atunci, se arunca orbeste la gleznele femeii, cu dintii inainte. Oscioarele ei se faramara intr-o clipita, si, in aerul liber, se impreunara cu sangele tasnit din tendoane. Membrele inferioare fura drenate in numai cateva secunde. In jur, se aud zbierete, iar femeia este la pamant, cu sanii lipiti de asfalt, respirand sacadat.
Tony, catelul de culoarea mustarului si stapanul sau mai vazusera scena asta de multe ori: femeie alintata, prost-crescuta, tzatze mari, ochi frumosi, picioare amputate.

poezia de la linia 8

codru — Mon, 19 Apr 2010 10:04:35 +0000

In gara de nord, ca de obicei, lume multa. E miezul unei zile de miercuri si totusi lume multa. Cand ies de la metrou la gara de nord ma uit mereu la telefonul meu ciobit si-mi zic “ba, uite cat e ceasul, n-are cum sa fie aglomerat la ora asta”. Dar mereu este. Imi cumpar bilet de la o angajata a CFR-ului foarte amabila, care nu ma injura si imi da rest fara monezi. Si intru apoi la Mec sa-mi iau ceva de mancare. Probabil nu sunt singurul care are impresia ca Mecdonaldsul are miros de pipi printre atatea trenuri ruginite. In trenurile alea nici nu poti face sex la cat de jegoase sunt baile. Inca un neajuns al romanilor. Intru deci la mec si mi iau de data asta un Chicken Roll, ca l-au facut si meniu de ceva vreme si e mai avantajos. Infulec repede si ies cu sucul in mana. Am tren la linia 8. Accelerat spre Buzau. Pe peron, Johnny Raducanu si Ion Caramitru discuta incet despre femei. Caramitru nu se poate obisnui cu alea tinere. Cica inca nu a invatat sa se lase fumat incet, iar asta il nelinisteste/deprima/oftica. Johnny ii raspunde fara nuante: esti cretin. Principiul e mereu acelasi. Trebuie sa descoperi petecul de piele perfect neted. Sau perfect lucios, sau perfect umed. In orice caz, sa fie perfect. Dupa el te ghidezi, nu dupa femeie. Toate femeile sunt frumoase si proaste. Singurul neajuns este ca noi suntem si mai prosti. Petecul, daca-i ales corect, te va lua de mana si-ti va lumina noaptea. Apoi, Johnny isi deplasa greutatea de pe o buca pe alta. Trenul lor venea, eu mai aveam de asteptat. Caramitru dorea asigurari: esti sigur maestre? Si Johnny ii raspunse: Sunt sigur. Fa cum iti zic si ai sa vezi, labagiul ala de Bukowski o sa vina sa-i dai lectii.

fragment

codru — Thu, 28 Jan 2010 22:58:23 +0000

Deci asa arata o petrecere in Regie. Am iesit pe coridor si am luat o la stanga. Facand cativa pasi, am realizat ca talpile pantofilor mei reuseau sa inchege prietenii scurte, de fractiuni de secunda cu pardoseala lipicioasa a caminului P10. Alcoolul, sucul, cafeaua, toate deveneau sub pantofii mei coagulantul unui sistem educational de tot rahatul. Si, totusi, eram invidios pe toti studentii aia, asemanatori mie, insa care reuseau sa transforme conditiile vitrege de trai in unele acceptabile. Cu mici exceptii, aveau sa iasa ingineri slabi spre foarte slabi, insa cu multe povesti despre studentie. Ca si mine, probabil. Un economist slab spre foarte slab, cu mari probleme cand venea vorba sa extraga un radical, insa cu multe povesti despre ocaziile in care am ratat din nou si din nou sansa de a iesi un economist bun. Inca nu aveam multe asemenea povesti, insa viitorul mi se arata ingaduitor si-mi facea cu ochiul cu fiecare ocazie. M-am oprit in dreptul unei camere cu usa semideschisa, pe care scria cu carioca verde: “Descalta-ti-va va rugam frumos”. Am zambit la gandul ca cineva (cineva ca mine poate?) ar putea sa propuna o noua materie la Automatica, Electronica, Energetica sau poate in intreaga Universitate Politehnica din Bucuresti, o materie dulce-revolutionara careia sa-i dea numele de Gramatica Limbii Romane si Toate Situatiile de Cacat de Care Ea Te Poate Scuti.

fat men

codru — Sat, 23 Jan 2010 15:23:23 +0000

“…nu stiu de ce iti spun asta, dar mie mi-au placut intotdeauna barbatii grasi; ei au renuntat la orice efort inutil, fiindca au avut destula minte ca sa-si dea seama ca, spre deosebire de barbati, femeile nu se indragostesc de frumusetea fizica”

Graham Green – La drum cu matusa-mea

the pub

codru — Fri, 08 Jan 2010 17:02:38 +0000

ma uitam la tanarul turist si nu stiam ce sa i raspund. Imi venea sa i zic “ce cauti ma tu aici?”. Mai si ploua, asa ca l am tras sub o streasina veche de pe Vasile Lascar. In aer plutea un miros de mancare libaneza iar eu nu mancasem niciodata mancare libaneza. Probabil el da, si mai ca l invidiam fara sa stiu cum il cheama.
Bad weather, ei, mate?
Yes, ii zic. Da’ la voi nu i cam asa mereu?, il intreb urmarind absent un aurolac si alaiul sau de caini la fel de aurolaci.
Yes, yes, but it’s never this cold, mate, honestly.
Era intr-adevar frig ca naiba. O dacie papuc era impinsa fara succes de o femeie; barbatul impingea si el de pe partea cu volanul, insa masina abia se clintea. Aurolacul si cainii sai aurolaci se oprira cu totii in dreptul daciei pentru numai o secunda, dupa care aurolacul spuse solemn, dand din cap: “saracii…” si trecu mai departe.
So where’s the nearest pub ? ma ntreaba din nou, numai pe jumatate serios.
E mai incolo, spre stadion, ii zic. Da’ stai asa sa se mai potoleasca ploaia asta. Ce imbecil, frate, imi spun in gand.
Well, I’m off. Thanks, mate.
Omul flegma zgomotos la radacina unui copac uscat si traversa rapid straduta pe care ne aflam. Apoi, ca-ntr-un banc cu Sfantul Petru, ploaia se opri brusc, insa pe bulevardul Stefan cel Mare din Bucuresti, un Passat verde il zbura 2 metri in sus pe primul si ultimul meu amic irlandez.

fâş-fâş

codru — Thu, 19 Feb 2009 16:06:05 +0000

Stiu, stiu, m-ai gasit asa cum nu trebuia, lenes intins pe doua fotolii care fac fâş-fâş atunci cand altcineva decat noi le imbraca. La fel cum unu si cu unu nu fac decat sa dea doi, mobila noastra se irita imediat atunci cand numai jumatate din noi o mangaie cum se cuvine.

Aici, departe de Timisoara

codru — Wed, 21 Jan 2009 15:28:09 +0000

In oricare zi de ianuarie, daca m-as uita pe fereastra, te-as vedea asa cum erai in urma cu cativa ani, cu canishul in lesa, inainte sa-ti moara de pneumonie. M-as reindragosti de tine si de el, fara sa tin seama ca nu mai exist pentru niciunul dintre voi. Tu ai absolvit facultatea de drept, esti logodita cu cartile tale si cu orasul de pe Bega, iar cainele este sub pamant, in acelasi loc unde impreuna l-am ingropat cu onoruri cainesti, si l-am plans luni de zile la radacina anilor 2000.