“Ar fi momentul istoric cel mai prost ales pentru a muri. Calatoriile in spatiu, stiinta, intreaga omenire care se trezeste la viata si se intinde. Incepe o noua era. Stiu ca e periculos. Dar este minunat sa fii viu in aceste momente.

Imi iubesc, imi ador epoca.”

John Fowles – Colectionarul

Se dedica memoriei lui Thor…

Doi caini hoinareau prin Berlin, venind unul dinspre rasarit, altul dinspre apus, se intalneau, ridicau fiecare cate un picior, se pisau unul pe altul si exclamau in acelasi timp: “Fir-as al naibii, dar aici nu era un zid?”

(Jesus Diaz – Cele patru fugi ale lui Manuel)

-Tatarii! – mai apuca sa strige calugarul batran, ascunzandu-l pe cel tanar sub sutana.
Tatarii ii inconjurara batand salbatic caii cu scarile de lemn. Unul mai rasarit se rasti la batran:
-Ştracrâhm, brâcma!
-Ma io no capisco! – se balbai Metodiu.
Auzind vorbele batranului, tatarul isi miji ochii oblic:
-Lei parla italiano? – intreba el.
-Si, io parlo – raspunse infricosat Metodiu.
-Bravo, signore, grai tatarul intr-o italiana cursiva, mahnitul meu suflet se bucura ca intalneste in aceste pustietati un om de o aleasa educatiune a spiritului, iar urechii mele ii sunt placute zvonurile dulci ale unor cuvinte de vita nobila, altele decat cele barbare.
-Cum, se mira Metodiu, matale stii italiana?

(Ioan Grosan – O suta de ani de zile la Portile Orientului)

Iar apoi, inainte ca el sa-mi spuna, am stiut ce se intamplase. Batrana, cea care tinea toate mâţele si kotosmanii aia, trecuse in lumea dreptilor intr-unul din spitalele municipale. Se parea ca o izbisem un pic cam prea tare. Ei bine, asta era tot. M-am gandit la toate mâţele si la toti kotosmanii aia mieunand, si nemaiprimind nimic de-acum inainte, nimic de la stapana lor, batrana prezidenta. Asta era tot. De data asta mersesem pana la capt. Si n-aveam decat cincisprezece ani.

(Anthony Burgess - Portocala mecanica)

Cand “ultimul reprezentant al generatiei sale” moare, nu-l tine nimeni de mana si nu e nimeni de care, in clipa in care trebuie trecut pragul, ar putea sa-si agate privirea. Nu mai cunoaste pe nimeni si nimeni nu-l mai cunoaste. Moare asa cum a murit “ultimul meu unchi de la Caracal”, in propria lui casa, pus insa in camera servitoarei de catre o familie de “oameni cumsecade”, care se mutasera acolo ca sa-l “ingrijeasca”. Avea la capul patului o noptiera acoperita cu un ziar, ingalbenit de soarele care batea pe el cu saptamanile si pe care se uscasera in straturi succesive urme de supe, sosuri si cercurile facute de picaturile scurse de pe peretii unei cani cu apa schimbate de doua-trei ori pe zi. In lumea acelui oras de provincie, pe care o traversase falnic ca functionar la banca, apoi ca pensionar cu tabieturi de neclintit – facea piata chiar si in luna august, in costum cu vesta, cu cravata, cu palarie si baston, la ora 12 fara 5 minute tanti Florica il anunta ca in 5 minute masa e gata, dupa-amiaza la 3 primea pe terasa cafeaua Mocca, paharul cu apa rece si dulceata de nuci verzi sau de caise (ce fusesera tinute in apa de var) sau lingurita cu serbet de trandafiri scufundata in paharul cu apa -, unchiul Ionica a murit singur ca un babuin uitat de ceata in scorbura unui baobab. La 87 de ani a fost “ultimul reprezentant al generatiei sale” din Caracal.

(Gabriel Liiceanu – Scrisori catre fiul meu)

Diary for October 27, 1952
Property of Theodore McArdle
412 A Deck

-See if you can find daddy’s army dog tags and wear them whenever possible. It won’t kill you and he will like it.

-Answer Professor Mandell’s letter when you get a chance and the patience. Ask him not to send me any more poetry books. I already have enough for 1 year anyway. I am quite sick of it anyway. A man walks along the beach and unfortunately gets hit in the head by a cocoanut. His head unfortunately cracks open in two halves. Then his wife comes along the beach singing a song and sees the 2 halves and recognizes them and picks them up. She gets very sad of course and cries heart breakingly. That is exactly where I am tired of poetry. Supposing the lady just picks up the 2 halves and shouts into them very angrily “Stop that!” Do not mention this when you answer his letter, however. It is quite controversial and Mrs. Mandell is a poet besides.

-Get Sven’s address in Elizabeth, New Jersey. It would be interesting to meet his wife, also his dog Lindy. However, I would not like to own a dog myself.

-Write condolence letter to Dr. Wokawara about his nephritis. Get his new address from mother.

-Try the sports deck for meditation tomorrow morning before breakfast but do not lose consciousness. Also do not lose consciousness in the dining room if that waiter drops that big spoon again. Daddy was quite furious.

-Words and expressions to look up in library tomorrow when you return the books–

Nephritis
myriad
gift horse
cunning
triumvirate

-Be nicer to librarian. Discuss some general things with him when he gets kittenish.

(Teddy – J.D. Salinger)

…care spune totul multe. scris de tolontan. aici.

Articol savuros la AG in batatura. Radeti, nu va enervati. O mostra mai jos. Aici il aveti cu totul.

Degeaba. Orice-am face, nu suntem buni la construit şosele. Ştim însă cum să le botezăm. De pildă, Autostrada Soarelui se numeşte astfel pentru că doar maşinile care merg cu baterii solare se pot realimenta pe ea.

Ungurii ne tot întreabă când se vor uni autostrăzile noastre europene cu ale lor. Atenţie, să nu cădem în această capcană a iredentismului maghiar! În curând, când cele două autostrăzi care străbat pusta vor ajunge la graniţa comună, trebuie doar să asfaltăm rapid o buclă între Borş şi Nădlac, să se întoarcă revizioniştii de unde au venit!