Archive for the 'poems, everybody, poems!' Category
Urziceni – Gerard 2-0

Sa mananci toblerone
la meci de Liga e absurd
vremurile bune s au spalat pe dinti
si s au culcat

dar si acum
uneori
plutesc pe doi sau trei nori
ca atunci cand
citeam doua sau trei ziare pe luna
doua sau trei carti pe saptamana
cand aveam
doua sau trei muieri la dispozitie
care mi recitau doua sau trei prostii pe minut
si eu le dadeam doua sau trei numere pe noapte

in tari straine ma trezeam la 8
miza era acolo
in colturile de oras
unde beatlesii scuipau pe jos
si iubeau
eu intrebam “Anfield Road, sir. That way?”
halba indreptata-nspre est imi arata adevarul
perfectul simplu.

niciun englez
n o sa ne mai stalceasca ‘Unirea’ dupa maine

exit poll

Femeia ta ma va lua pe sus
si jenata
se va indragosti de cearcanele mele de intelectual
iar eu de tenul ei uscat.
Noi doi nu vom mai fi prieteni apoi o vreme
femeia ta e perfecta pt mine
daca am fi la tara
m ai omori cu coasa
dupa un rachiu portocaliu
iar la tv ai zice ca eu am inceput
ca eram beat
in bucuresti insa
asculta ma
in bucuresti insa
iti explic pe mess
femeia ta ma iubeste
iar eu pe ea

daca saptamana viitoare ar avea loc alegeri
sondajele arata
51% din romani ar vota cu mine
ar vota cu duminica intre cearsafuri…
iar restul de patrujnoua…
prietene
restul de ptrujnoua nu conteaza…

Pe nisip sau oriunde…

Eram asa, intr un fel, intr o noapte
iar pe sus
in ‘V’
zburau sticle de vin
si erau goale saracele
si reci
mila mea le cuprindea si etichetele
si interiorul uscat
as fi plans in fiecare in parte
daca atunci n ai fi aparut
si nu m ai fi ridicat si
nu mi ai fi zis ca sunt pierdut
ca n are sens.
eram asa, intr un fel mai treaz ca niciodata.
am stiut ca degetele alea ale tale
nu fac nimic
iti sunt degeaba,
le tii pt prosti
ca sa stim si noi
unde lumea se sfarseste si binele incepe.

the fabric

da, intr-o vreme
esarfele erau cadouri perfecte
acum se lucreaza altfel
asta pentru ca i prea mult aur
printre noi
prea mult metal pretios
de culoarea pisatului
e prea mult ca sa nu ne sensibilizeze

eu ma uit in interiorul aurului
sa fiu sigur ca i original
ca nu i tinichea
ma uit dupa gravura aia nenorocita
si o pipai
trebuie sa fie acolo
ca pecetea care se vede cu ochiul liber
daca mi intorc carnea pe dos
pecetea pusa de vreun soul-mate
care te-a lasat in liceu
s-o atingi pe gat si pe piept
si apoi poate mai jos
in sufletul ei
obisnuit sa tremure la teze
si nu la mangaieri

ma uit dupa gravura aia nenorocita
(daca ma vezi, razi)
si o pipai
o gasesc
si mi amintesc
ca pana nu demult
nu faceam dacat sa mi imaginez
cum ii sta cu esarfa aia la gat

Poezie

O leapsa venita din partea unei prietene cu studii superioare.

Una din putinele poezii pe care le pot recita oricand, chiar si in somn, cand sunt somat de voci pitigaiate sa-mi iau un job de om normal.

Ti-am ramas dator cu o stare de spirit
Mai elevata si asta din cauza ta.
Nu ca as voi sa-ti reprosez ceva, dimpotriva,
Ia-o drept compliment adus frumusetii tale
Care – s-o spun pe sleau- prosteste.
Nu, nu pe purtator, ce te uiti asa la mine?
Pe spectator, pe mine in cazul tau, ori al meu,
Ah, logica si poetii de azi!
Sunt spectatorul dezlantuirii tale de forte astrale.
Planeta nedescoperita,
Si dintr-o data am dat eu peste ea,
Eu care banuiam ca trebuie sa existe ceva
In acest spatiu infinit
Dar totul s-a intamplat pe neasteptate,
Si iata-ma spectatorul frumusetii, buimac-
Si oricat ma scrutam – ideile nicaieri!
Tocmai cand voiam sa fac si eu pe firoscosul…….
Si-asa ti-am ramas dator cu o stare de spirit
Mai elevata, culmea e ca nici acum n-o gasesc.
Unde am pus-o ? Unde mi-o fi capul, doamne?

Imi vine sa vorbesc o limba straina,
De pilda limba florilor,
Pe care le-am cules azi singur
De fapt, nici eu nu inteleg ce spun,
Totul imi vine pe buze de-a gata,
Ca vorbele cu sensuri uitate
Dintr-un descantec ciudat, auzit de o baba…

Vreau sa-mi fac o descantoteca mare de dragoste…..
Da-mi si tu o mana de ajutor,
Pune placa, pune-ti buzele,
Pielea fetii, coada ochilor la lucru,
Parul, da-i drumul pe spate,
Fa asa ca si cand ai matura cu el totul,
Inclusiv pe mine,
Prafuitul- nu vezi ce sentimental sint?
Asta ca sa faci vant,
Foarte trebuincios in vraji,
Joaca, fa-te frumoasa,
Fa ce stii- n-o sa te invat eu.
Sunt intr-o stare
Ca am trecut in partea cealalta,
Mai inspirat decat trebuia,
Nu stiu daca intelegi,
Si totul canta in jur,
Tu esti o vrajitoare, eu zgripturoiul
Cel calare pe-o coada de matura,
Si darnic in declaratiile de dragoste.


de Marin Sorescu

———————

Leapsa pleaca spre Stelar si colegii lui de clasa

Dodo

Nu sunt decat o nota.
Prima si ultima din tine.
Un ‘do’ ametit.
Un simplu truc.

wisconsin, sua

anii 70 au trecut
iar eu nu am prins nici macar
epilogul lor.
voi cei care ati prins
acel show minunat
sa stiti
ca s-a facut un serial dupa el,
in wisconsin, sua
eu nu am prins nici macar
epilogul
that 70s finale va ramane pt mine
the one that got away.

asta ce mai e?

las
gaj
lacrimi
teiubesc
ma
barem
darama-ma
odata
decat
sama
tulburi
chinezeste
pic
pic
pic
dinpicioare
odatacu
economia
luiobama

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PaLfDnShEn0&eurl=http://www.google.com/reader/view/&feature=player_embedded]