Daca-mi permiteti, as vrea sa-i urez un calduros ‘la multi ani’ verisorului meu, Razvan, care astazi implineste 28 de ani (deci aproape 30, deci aproape 40)
“Old age is not a battle. Old age is a massacre” (Philip Roth – Everyman)
Scurt dialog cu taximetristul, intre piata romana si garsoniera mea din dristor care cam miroase a mucegai:
Taxi Driver: -astia de la pdsr (!?) s-au bagat cu astia de la pc ca sa ia voturi mai multe, si dup-aia se manananca de cur in parlament.
Eu: -da, am vazut
TD: ia uite-i pe toate afisele cum se dau prieteni. ca cu pd cu pnl si alianta. cum s-a-mputit treaba, gata si-au dat suturi in cur.
Eu: Eu speram sa nu se desparta
TD: Astia de la png vin tare din urma
Eu (riscand sa ajung hrana pt pestii din dambovita): nu cred, romanii sunt nesimtiti, nu prosti.
TD: …si astia de la PNT ar trebui sa se alieze cu PNGu’
Eu: Coposu s-ar rasuci in mormant daca v-ar auzi
TD (un pic nedumerit): de ce? domle io n-am nimic cu becali.
Eu: ma gandeam eu…
Spre Brasov – showroom cu cai
Brasov:
Siriu:
In Iasi se conduce ca la Bucuresti, adica haotic, necivilizat. Marek, polonezu’ sofer, se inchina catoliceste (cum face Mutu cand intra pe teren, doar ca Mutu nu e catolic, e doar retardat) cand vedea cum se sofeaza la noi. Acum ca am ajuns deja la jumatea sejurului, se ia la intrecere cu toti. Cu un ochi pe gps, si unul pe sosea, Marek striga des: Currrrva maci mascara! Nu traduc ce inseaman pt ca intra si mami pe blogul meu. Poze n-am apucat sa fac; aparatul meu nu are optiune de-aia sa fac poze din miscare. Urmeaza Brasov.
Am ajuns seara pe la 9 in Beius, ne-am dus la un (singurul) supermarket non stop ca sa luam niste parizer si paine. Acolo o ceata de politai se incalzeau cu vin fiert. I-am intrebat daca mai e vreun bancomat in afara de ala de la BT pe care scrie “DEFECTA”. Mi s-a raspuns din varful buzelor, pufaind: “normal ca da, cel putin doua”. Am gasit un bcr obosit la care am stat la coada cam 20 de minute. Nu aveam multi insi in fata noastra (cam 5) insa niciunul nu era prieten cu bancomatul. Pololonezii pentru care sunt ghid saptamana asta credeau ca face bancomatul figuri de se chinuiau aia sa scoata banii. De fapt se auzea “fa, nu apasa engleza, da pa romana, te risti ?” sau “coaie, pinu’ are 3 sau 4 litere? “. Netul de aici nu-mi permite sa abuzez de upload, asa ca pun una si buna si mare si frumoasa. PS: ce bine ca sunt in delegatie la mine in tara si nu prin berlin, sau, si mai rau, zurich. Poza 
Cand eram mic aveam cateva cuvinte preferate. Unul dintre ele era “nu”, prelungit pe rand de verbele ‘pot’, ‘vreau’, ‘stiu’. Un al doilea era “cacat” (nu ma-ntrebati de ce, asa stateau lucrurile). Un al treilea cuvant, caci la el voiam sa ajung, era “delegatie”. In mare, stiam ce presupune si care-i treaba cu el, insa cand il auzeam mi se parea atat chic si de special, incat imi promiteam ca atunci cand voi fi mare si voi scapa de ochelari, ma voi duce negresit intr-o delegatie, ce io-s mai prost? Ei bine, n-am scapat de ochelari nici pana in ziua de azi, insa iata, am parte de un fel de delegatie. E mai mult un road trip din obligatie. Asadar vom porni la drum maine si ne vom intoarce peste fix o saptamana.
Traseul va fi urmatorul: Nowy Sacz – Beius (Bihor) – Radauti (Suceava) – Iasi – Vaslui – Odorheiu Secuiesc – Brasov – Buzau – Bucuresti – Pitesti – Cluj – Nowy Sacz
In functie de timp si de wireless (stiti desigur ca Radautiul si Beiusul sunt faimoase pt multitudinea de conexiuni wireless) voi pune poze si comentarii stupide.
PS: god damn right, it’s a beautiful day !
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=r5n67DsHCUY]
Este foarte curios (in niciun caz stupid sau ignorant, nu nu) cum in atatia ani n-am fost in stare sa ma duc pana la Timisoara sau Cluj, dar imediat cum plec un pic din tara, hop, sunt dispus sa orbecai pe la cuseta ca sa vad un oras anume. Povestesc doua episoade. In gara ajunsi, am fost abordati de un domn la vreo 40 de ani, duhnind a alcool si urina. Ne-a interpelat politicos in timp ce se incheia la prohab, zicand ceva in poloneza. I-am raspuns intr-o engleza impecabila: “we don’t speak Polish”. Omul nu a dezarmat: “Doicii ? Frencii? “. A trebuit sa se declare invins de globalizare si de piedicile puse in calea cersitului fara imaginatie. Eram romani, fraiere !
La intoarcere am aflat ca pe trenurile poloneze se fura in draci. Un ipod, un palm, bani si o camera, dintr-un singur foc. Nu mie mi s-a intamplat ci columbiencei care ne-a insotit. M-am trezit zicand “tara de cacat”, si m-am simtit bine. Vreau acasa. AMR 39.