Doar atunci cand beau ultima picatura de apa plata si sticla face poc intre degetele mele perfect nestiutoare, abia atunci stiu ca nu ma voi satura niciodata sa termin tot ce ai inceput tu vreodata:

fraze
senvisuri
cantece.

Asa cum mi-ai aruncat intr-o zi, sunt finalul tau previzibil, o prelungire nefasta, de 63 de kile, cu ticuri si bani nemunciti, pe care nu-l vei alege niciodata pentru ca tie nu-ti place sa stii de la inceput cine ia ultima gura de apa.

Nu degeaba fata a invatat un pic romaneste pentru el, iar el un pic englezeste pentru ea. Pasenta le-a iesit pana la capat.
Mai intai au vizitat Parisul impreuna, dupa ce el a castigat o excursie de la E-mag. In ziua in care tastatura aia veche i s-a stricat, apucase sa injure de toti sfintii pentru ca tocmai atunci vorbea cu ea pe internet. Tastatura noua i-a proiectat in cel mai romantic oras din lume, unde au colindat luvrul si au mangaiat senna cu privirile. “teubesc” ii spunea fata, hranind porumbeii dintr-o piata al carei nume nu ii interesa. El ii raspundea cu un sarut pe fatza, la nimereala. Pentru ei nu conta nici macar faptul ca hraneau aceeasi 3 porumbei mereu, pentru ca nu aruncau bucatile de bagheta frantuzeasca, doar le lasau sa cada la picioarele lor. Ca si oamenii, porumbeii mai ageri iau, evident, tot! Au facut poze putine, doar vreo doua ca sa le arate la E-mag sa le puna aia pe blog, ca na, asa se face. In rest, au tinut totul pentru ei. Spuneau des “e frumos aici, poate mai venim”. Serile si le petreceau invatand sa fumeze. Intai a invatat ea, apoi si el. “Parisien mild s’il vous plait” suna atat de frumos, atat de… bourgeois. Fiecare fum tras in piept ii indragostea si mai si unul de altul, le invartea pe degete  planurile de viitor.  La Paris vii, pufai, iubesti si pleci.

________

N.B.:personajele sunt fictive, autorul (adica io) nu face referire la cei 2 castigatori reali ai excursiei oferite de emag. In schimb ii uraste !

In the end, what I have come to belive about God is simple. It’s like this-I used to have this really great dog. She came from the pound. She was a mixture of about ten different breeds, but seemed to have inherited the finest features of them all. She was brown. When people asked me, “what kind of dog is that?”, I would always give the same answer: “She’s a brown dog”. Similarly, when the question is raised, “what kind of God do you belive in?” my answer is easy: “I belive in a magnificent God”.

(Elizabeth Gilbert – Eat Pray Love)

La 10 ani si eu voiam sa ma fac fotbalist. Tineam mainile in sold cand trageam la poarta de pe loc, spre exemplu. Mimam o incalzire viguroasa agatati de gardul ruginit al terenului de la Eminescu, apoi ne apucam sa facem echipele, cu patima unor jucatori la bursa. Da, viitorul meu, al nostru, sclipea maret la umbra blocurilor de duzina ale buzaului. Fotbalul avea sa ne umple adolescenta, tineretea, viata…aveau sa vina si banii, desigur.
Uneori, mainile curate de dinainte de culcare eu le gaseam a-mi fi un pic straine. Ala cu mainile curate nu eram eu; eu eram, pe rand, atacant suparacios, portar plictisit, pomanagiu enervant, ultimul venit, lasat pe margine. Indiferent de rolul jucat, eu eram mereu acolo, murdar si fericit, 8 ore pe zi, ingrijindu-ma constiincios de radacinile existentei mele.
Terenul din copilarie era singurul loc unde un baiat avea sansa de a invata urmatoarele chestiuni importante. Sunt 5 la numar, si orice tanart care citeste aceste randuri, cu o copilarie decenta la activ, le cunoaste mai mult ca sigur. Pentru restul cititorilor (fete, amatori de ping-pong, experti in fifa 2008), cascati ochii pentru cand o sa aveti copii! 

1. Nicio julitura, indiferent de adancimea, suprafata, sau locul producerii ei, nu este indeajuns de grava ca sa-ti lasi echipa in inferioritate numerica pentru mai mult 40 de secunde.
2. Nu conteaza cat de intuneric s-a facut; daca scorul este egal, se joaca in continuare! Mancarea poate fi reincalzita! 
3. Pe teren ai voie sa scuipi ca un badaran needucat; este chiar indicat sa o faci cum trebuie.
4. Injura! Varsta celui care adreseaza sau incaseaza o sudalma bine articulata este o variabila numai buna de ignorat atunci cand se rateaza singur cu portarul.
5. Apa se bea numai de la frigider, dupa minim 3 ore de joc, cand corpul luceste de transpiratie, iar plamanii infierbantati nu au niciun cuvant de spus.

Cam astea ar fi.

___________

www.cherrytales.ro

A treia oara cand se lua curentul, am decis sa ma asez langa ea, s-o observ. Ea, la randul ei, a decis sa-si continue lucrul, parca mai batrana si mai frumoasa ca niciodata. Pentru ea, frigiderul inca torcea, John Lennon inca-si canta  refrenul. In niciun caz nu era bezna; o vedeam perfect, pentru ca statea pe scaun in dreptul ferestrei, iar fereastra nu era decat partial murdara de musculite. Cand muzica se opri, buzele ei continuara s-o slaveasca pe Yoko, iar eu, in rolul spasmului cel din urma, ma indragostii de dansa ca un bezmetic.
Faptul ca era oarba, in loc sa-mi dea un adaos de siguranta, nu facea decat sa-mi procure un ciudat tremur in coate si umeri. Eram un fel de robotel demodat, neuns.
Zambea special si stia bine ca ma holbam la ea. Imi spuse:
-Nu faci bine ca te indragostesti de mine, n-am ce sa-ti ofer.
Dar sfaturile sau parerile nu mai contau pentru mine, chiar de veneau de la ea. Dupa mii de secunde, ploapele mi se calmara, dintii la fel; curentul era din nou in aparate. Iar ea isi continua lucrul, mai frumoasa si mai a mea ca niciodata.

Fara cuvinte multe, fara dedesubturi pentru care as putea fi criticat, lucrurile stau in felul urmator:
Fara tine sunt ca un abonament plin de minute nefolosite,
Sunt ca un corijent la 3 materii intr-un liceu de prosti,
Un fir de praf care nici macar nu mai deranjeaza locatarii.
Fara tine sunt ca un urs de brasov, scarbit de bunatatile turistilor,
Sunt un numar de bucuresti ca oricare altul,
Un prefix scos din uz.
Fara tine sunt ca un kilogram pierdut in somn,
Sunt ca un jet de mictiune indreptat spre o feriga nevinovata,
O oaie plictisitoare, marcata cu ‘o’ de la ‘of’.

Numele meu scris cu majuscula imi pare o gluma saraca atunci cand esti de fatza cand il scriu, cand ma semnez pe ceva intr-o banca spre exemplu.
Mirosi a fistic, ma faci sa tremur, da-te mai incolo.

Unghiile mele sunt taiate din carne, dar cumva ma simt un sarantoc murdar, un omulet trist pentru care altii ar dansa in direct la protv.
Intr-un fel, esti un ghinion rar. cacancerul.

Imi pun ochelarii si incerc sa stau drept. Incerc sa-ti ghicesc nu doar gandurile, ci si miscarile, toate acele bolte scurte descrise de fiecare extremitate a corpului, pentru ca cine stie cand ma vei atinge pe fuga, fara sa vrei, iar eu o sa lesin in gand, ca un drogat. Pe bune, da-te mai incolo.

Daca incheieturile de la degete i-ar fi fost cu vreo sase luni mai tinere, s-ar fi rugat si pentru Andreea, fosta sa iubita din anul 2, alaturi de care, intr-o sambata spre duminica spre luni, a stabilit un fel de record la sarutat, recunoscut doar de ei. Ambii aveau sa spuna mai tarziu ca dupa Sarut au avut parte de cea mai lunga si placuta usturime a buzelor, ca timp de o saptamana au deschis gura doar cat sa manance si sa-si spuna strictul necesar, desi de obicei ochii lor spuneau cam tot: “si eu pe tine”. In schimb puteau zambi, si zambeau; puteau sa nu iasa in vant, dar ieseau; puteau sa-si dea cu strugurel, dar nu voiau sa grabeasca procesul de vindecare a excesului de iubire.

Si acum, obosit si despartit, cu incheieturile imbatranite, se ruga sa treaca timpul.