Cineva sa-mi faca repede o poza deasupra atlanticului. Sunt singur intr-un avion, ma indrept spre planeta IntrunFelGata. Din cate imi dau seama, sunt mort. Poza mi-ar surprinde fumul roz care ma inconjoara, numit popular ’spirit’. Nu sunt aici decat pe jumatate, restul din mine e inca jos acum, jucand badminton si altele. Poti sa ma astepti sau poti sa ma urmezi
cu urmatorul vis, cert este ca mi-am luat zborul, iar atunci cand iti iei zborul, lasi balta totul. Procentual, iti apartin inca, pentru cateva zile. Sa-ncerci sa ma prinzi cumva de mana ar insemna sa ne zgariem pe incheieturi, atat de brusc se termina totul.

Cineva sa-mi faca repede o poza cu Sf. Petru. Intalnirea va fi scurta, coada in spatele meu e lunga. Daca ar fi sa trag de timp cateva clipe, as face-o pentru tine, ca un ultim “mi-a parut bine sa te cunosc, sa-ti plang in poala cand si cand”. De sus de-aici te observ, iti vad doar ochii lucind ca doua lentile de ochelari proaspat spalate de ploaie. Nu-mi sta in fire sa ma uit inapoi, whats done is done, dar sa stii, incepand de azi, cand vei visa decolari bruste, adu-ti aminte sa nu te grabesti, ne vom tine de mana din nou, n-avem de ales.

Trei nopti de bezna imi vor ajunge ca sa ma regasesc un pic. Ca sa aflu ca nu orice, vine si pleaca pe lumea asta. Noptile vor fi fara luna si fara stele, nisip va fi mult, valuri de asemenea, iar eu, intr-un proces de curatire de tine.

Dupa toate insa, ma voi furisa inapoi, si-o sa te trezesti din nou in format siamez. Eu voi repeta tot, te voi iubi la fel cum ma iubesti tu, voi citi recenzii culinare odata cu tine,  si asa mai departe. Cu palma stanga ma vei mangaia pe obraz, cu palma dreapta iti voi face racoare in iulie.

daca mi-ai intoarce spatele acum
daca m-ai palmui cu parul
atunci m-as destepta
as afla ca suntem
si prieteni
si iubiti
in februarie am decola
spre barcelona fara frica de avion
fara frica…

_______

www.rocultura.ro

Hai cu mine la pescuit o data pe luna, ca sa inveti sa ai rabdare cu mine. La meciuri n-o sa te retragi in bucatarie ca sa citesti, o sa stii toti jucatorii lui Inter, o sa-l injri pe Chivu. Undita si viermele din carlig ne vor apropia unul de altul ca nicio psiholoaga maritala plictisita. Putem sa spargem seminte pe balta, n-o sa ne arate nimeni cu degetul, n-o sa aparem pe cocalari.com.
Apoi, pentru tine, eu as putea sa stau minute in sir, ca-n reclama de la bergenbier, pe o canapea la Zara. Undita si viermele din carlig, iti spun fato, ne vor salva.

S-a intamplat intr-o vara, la mare. Am cunoscut in vara aia multi oameni.
Eram amandoi pe plaja aspra dintr-o statiune. Eram la cativa metri unul de altul iar eu ma holbam la ea ca un dobitoc. Era creata, fuma tigari de-alea subtirele, avea o chitara langa ea. M-a observat, a stins tigara intr-o scoica umeda si a venit langa mine. La ochiul stang avea cearcane, sau poate era o vanataie mai veche, oricum, era frumoasa. “Stiu sa cant doua melodii. Andrii Popa si Unforgiven. Alege!”. Asa mi-a zis. Avea o chitara nou-nouta, de incepatator; m-am uitat la ea si am zambit, aveam aceeasi privire dobitoaca de mai devreme.

-Aleg Andrii Popa, i-am raspuns. Te aleg pe tine, as fi vrut sa continui, dar deja incepuse sa cante.
Soarele tocmai apunea, era o lumina buna, care ne facea dintii albi si pielea bronzata. La primul acord, nisipul, marea, briza, toate incetara sa mai fie romantice pentru ca ele nu mai existau. Apoi privirea mea facand naveta intre grif si umarul ei incordat. N-am ajutat-o nici macar la refren, cand incetinea ritmul incercand sa ma atraga in jocul melodiei.  De capul lor, palmele transpirate au izbucnit in aplauze la sfarsit. Si-a aprins o noua tigara si a zambit timid, apoi m-a intrebat daca mi-a placut. Urma sa zic ca ‘da’, ca as vrea sa mi-o mai cante odata, apoi Unforgiven, apoi din nou si din nou pana cand isi pierde vocea, iar eu mintile. Se ridica insa si pleca, lasandu-mi 2 tigari, fara sa ma intrebe daca fumez. Fara sa ma lase sa o laud.
Cativa ani mai tarziu, ascult Pheonix la radio si observ: Andrii Popa inca sufera, iar eu aproape ca am uitat refrenul.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Dmm9WvRJixQ&feature=related]

Ce avem intre noi sunt doua maini incrucisate si inmanusate ca de iarna. Acum e octombrie 10, dar eu, profitor de cand ma stiu, am vazut ca oct. si dec. au multe litere in comun, asa ca te-am imbracat gros si te-am dus in oras ca sa te cer de nevasta. Nu e zapada, asa cum planuiam momentul asta in gluma la prima noastra intalnire.
Pana la urma craciunul asta e mai departe decat in orice alt an, vad.  “te pisi pe ea de rabdare, viata e prea scurta ca sa stai la mana lu’ noiembrie si frig” imi spun prietenii pe net. Am prieteni marfa, m-au convins.

Te-am pupat acolo unde
perciunii de fetita
se pupa cu obrazul fardat.
Unii dau pe gat sute de jack pentru curaj
eu sunt mai bun ca ei desigur;
eu te pup la tampla,
ma opresc din tremurat
si zic ce am de zis.
………..

Dar acum zambesti.
m-ai citit
planul B

Rezemat de scaun
astept sa mi se coaguleze binisor sinele.
Ridic o mana,
domnisoara vine
zambeste
intreaba
noteaza
da din cap
zambeste iar
si rosteste:
…jack. o suta. altceva?

Doar atunci cand beau ultima picatura de apa plata si sticla face poc intre degetele mele perfect nestiutoare, abia atunci stiu ca nu ma voi satura niciodata sa termin tot ce ai inceput tu vreodata:

fraze
senvisuri
cantece.

Asa cum mi-ai aruncat intr-o zi, sunt finalul tau previzibil, o prelungire nefasta, de 63 de kile, cu ticuri si bani nemunciti, pe care nu-l vei alege niciodata pentru ca tie nu-ti place sa stii de la inceput cine ia ultima gura de apa.

Nu degeaba fata a invatat un pic romaneste pentru el, iar el un pic englezeste pentru ea. Pasenta le-a iesit pana la capat.
Mai intai au vizitat Parisul impreuna, dupa ce el a castigat o excursie de la E-mag. In ziua in care tastatura aia veche i s-a stricat, apucase sa injure de toti sfintii pentru ca tocmai atunci vorbea cu ea pe internet. Tastatura noua i-a proiectat in cel mai romantic oras din lume, unde au colindat luvrul si au mangaiat senna cu privirile. “teubesc” ii spunea fata, hranind porumbeii dintr-o piata al carei nume nu ii interesa. El ii raspundea cu un sarut pe fatza, la nimereala. Pentru ei nu conta nici macar faptul ca hraneau aceeasi 3 porumbei mereu, pentru ca nu aruncau bucatile de bagheta frantuzeasca, doar le lasau sa cada la picioarele lor. Ca si oamenii, porumbeii mai ageri iau, evident, tot! Au facut poze putine, doar vreo doua ca sa le arate la E-mag sa le puna aia pe blog, ca na, asa se face. In rest, au tinut totul pentru ei. Spuneau des “e frumos aici, poate mai venim”. Serile si le petreceau invatand sa fumeze. Intai a invatat ea, apoi si el. “Parisien mild s’il vous plait” suna atat de frumos, atat de… bourgeois. Fiecare fum tras in piept ii indragostea si mai si unul de altul, le invartea pe degete  planurile de viitor.  La Paris vii, pufai, iubesti si pleci.

________

N.B.:personajele sunt fictive, autorul (adica io) nu face referire la cei 2 castigatori reali ai excursiei oferite de emag. In schimb ii uraste !

In the end, what I have come to belive about God is simple. It’s like this-I used to have this really great dog. She came from the pound. She was a mixture of about ten different breeds, but seemed to have inherited the finest features of them all. She was brown. When people asked me, “what kind of dog is that?”, I would always give the same answer: “She’s a brown dog”. Similarly, when the question is raised, “what kind of God do you belive in?” my answer is easy: “I belive in a magnificent God”.

(Elizabeth Gilbert – Eat Pray Love)