Ca mereu, am privit cateva clipe amestecul scuipat in chiuveta. Pasta de dinti trecuse de la un albastru inchis, la un alb parca mai istovit decat de obicei. M-am uitat in oglinda  asa cum fac actorii prin filme, apoi mi-am spus: “tragi de timp sau ce morti ma-sii faci?”
Am iesit din baie si i-am intalnit privirea inlacrimata.

-Hai vino incoa, i-am spus. nu te uita la mine asa. hai nu te…

-Dar cum sa ma uit? mi-a raspuns rece ca o chitara la cota doua mii.

-Asa, ca si cand cine stie ce o sa se intample. ce naiba.

-Incerca sa intelegi, te iubesc si afara se moare. nu pleca!

Un slogan taraganat, din vreo 2 versuri, ne ajunsese la urechi mai devreme un pic si atunci ne tuguiaseram buzele in acelasi timp ca sa ne sarutam, asa cum faceam cand ne era frica sau bine; dar eu m-am retras in ultma clipa din calea ei, iar ea a stiut ca ceva se petrece cu mine. Cateva minute mai tarziu, ma spalam pe dinti, ca si cand nu puteam lua comunismul in piept decat cu o respiratie proaspata.

-Asculta ce e afara! In scurt timp se va sfarsi totul, ce rost are sa mai iesi?! te vreau intreg de craciun!

Aveam degetul mic de la picior inca bandajat de cand se luase lumina cu o seara inainte si ma lovisem de ceva prin casa. Ma durea din ce in ce mai putin.

-Abia incepe, i-am raspuns patetic, aranjandu-mi fesul negru, fara model pe cap. Totul abia incepe.

-Sa fugi daca e ceva, ma sfatui ea sugrumata. Sa fugi, ca nu-i nicio rusine sa fugi! In cateva zile vin anii 90; cei mai frumosi ani ai nostri sunt aciisa aproape.

Ala de langa mine, cel care isi mananca iaurtul de rodii, ma crede nebun.
Soarele arde uniform si transpiratia imi curge pe spate.
La umbra sunt 59 de grade, iar umbra nicaieri.
Intelectualii nu asuda si nu beau din sticla, insa eu… mama mi-a spus ca sunt special.
In fiecare zi scot tot mai multi bani de pe card si mi te imaginez in dreapta-mi atunci, ca ingerasul bun care-mi sopteste PIN-ul, numar impar din patru cifre, imposibil de memorat, fara niciun dumnezeu.

M-am trezit obosit si fara slujba, cu par mai putin decat cu o seara inainte, nici macar nu stiu cand a inceput Turul Frantei, e deja etapa a 13-a, cota lui Contador a crescut enorm, oare cat am hibernat asteptandu-te? In orice caz, vamos, Alberto!

Si apoi adorm din nou
Femei frumoase imi bat in usa
ritmuri de chitara peste tot…
sclifositele imi mangaie pieptul
te vrem, campionule, imi zice ele
revino-ti, ma sfatuieste ele
dar vara ma termina in fiecare zi
ma rupe-n doua ca esti aiurea, la racoare,
ca porti manusi
si sorbi ceaiuri fierbinti
licoare romantica cu gust de pisat.
treci incoace
sa-ti pun zeppelin la pick-up
sa te urc pe podium sub dusuri reci
bucurestiul saliveaza alb si fara speranta
fara tine
berea fara alcool ramane pe rafturi

welcome back, scumpa prietena
te-am iertat dar
ca sa fim chit
o sa te implor sa-ti ceri iertare

Am pe cineva care imi zice mereu de bine. Isi aprinde o tigara si isi desira pe nari tot fumul optimist spre mine. Asta a trait multe, iar eu n-o sa tusesc de la atata. Chiar si atunci cand in 9 case din 10 netty sandu spune ca balantele vor avea o zi de cacat, el trage in piept si ma ridica pe casa cu vorbele lui. Eu ma incrunt. Sunt inca in post, Iisus e inca mort.

-Te uiti la ei degeaba
astia te deturneaza
Daca vrei sa te prostesti
prosteste-te!
daca vrei sa scrii fara rima
scrie fara rima
daca vrei sa futi urate
vezi sa-ti plateasca berea!
Ca stii si tu
Ca cartile numa’ te educa, nu te invata
let the good times roll!

In 2000 se hotari ca vrea sa faca politica. O dulceata de fata, de numai 23 de ani, gata sa critice tot ce misca, sa se incrunte for a living. O blonda saturata. O sa fie bine, isi spunea ea. Poezia sa mai astepte, mai da-i dracului de nori, sa mai pluteasca si necontemplati. Nori or sa mai tot fie. Iar ploaia… ploaia poate sa ma ude si fara ca eu sa zambesc ca proasta.
Bunica-mea, insa, nu mai are mult de trait. Pentru ea trebuie sa schimb lucrurile macar un pic. Asa ca o sa intru in politica.

Draga Romanie iubita,
In clasa 3a
domnul invatator ne-a aratat
ca tara asta are forma unui buchet de flori
iar eu am crezut.
cred in tine inca, tu crezi in mine?
Te iubesc, Romanie
il iubesc si pe Marcel
dar mai mult pe tine, scumpa tara si
muntii care suiera
a ger si a Alifantis cand vor ei
cu chitari reci in palme de feti-frumosi
si marea din navodari si de aiurea
o mare plina de glezne tatuate de saracie
si mai sunt vulcanii noroiosi
care-si dau drumul caldut chiar si iarna.
Scumpa Romanie,
Oamenii astia or sa ma aleaga regina lor, fac bine?

Tara asta chircita asculta cu atentie la vorbele copilei, se scarpina la Paunescu si intr-un final raspunde prin glasul chinuit (dar viu) al lui Coposu:

Urmeaza-ti visul, domnita!
Pune mana pe carte si urmeaza-ti visul!

Pe la 3 dimineata, am auzit-o cum gafaia langa mine. Tinea ambii pumni inclestati, in dreptul coapselor. Incepu sa se miste inainte si inapoi, ca atunci cand te dai singur intr-un leagan. Era enervant, dar nu aveam ce sa-i fac; era prea buna ca sa o supar in vreun fel. Deschise ochii pentru o secunda si apoi, dintr-o data, se rasti la mine: “Challenge!”. Saraca, visa ca joaca tenis. Si nu orice tenis; tenis de inalta tinuta, in turnee cu premii mari si Hawkeye deasupra.

Nu o cunosteam decat de cateva ore, dar deja impartasisem cu ea atatea si atatea: patul si visele mele de campion. Aveam sa o cer de sotie de indata ce soarele rasarea. Nici nu mai aveam chef sa dorm. M-am uitat la ea, iar de data asta zambea, era linistita. Castigase
punctul probabil.

Dimineata, parul ei ciufulit acoperise trei patrimi din perna mea, din mintea mea. Mainile si le tinea pe langa corp, corpul ei dadea caldura caloriferelor. Pe calcaie, urmele de tocuri dispausera peste noapte. Era ca si cand ar fi purtat espadrile toata viata. Se trezi, era fresh.

Se aseza in fund pe marginea patului
eu eram fara respiratie,
ce o sa zica asta, Doamne?
Se ridica in picioare.
Chiloti cu hello kitty
solduri mici
privire de asasin
exact cum mi-o amintem.

Ai si tu ceva de manacare, ma intreba. am tot ce vrei, normal, ii zic prompt. de ce naiba n-am zis un simplu ‘da’,  ma laud ca am ceva in frigider, parca-s cretin uneori. ai vreo preferinta, o intreb. Oua fierte si ridichi, imi zice.
Oua aveam, ridichi, nu; asta e, doar nu ma duc la piata sa-i iau ridichi asteia, ca doar nu-s tampit.
Ma duc pana jos sa iau niste ridichi, i-am spus, chiar inainte sa o vad intrand sub dus.  ok, zice, si ia-mi si un pachet de Rothmans.

I-am luat un cartus intreg, dar n-am mai vazut-o apoi.

S-au scris carti, you see
butoaie de vin s-au baut
si pumni in gura s-au luat.
Gramezi de bani
si lacrimi aiurea irosite
muzica buna de tot
versuri cu roze
cu inimi
cu dor
cu apa sarata in sud-estul tarii.
vreau la plajaaaaaaa !!!
s-au inventat lucruri, you see
sa fie racoare in casa!
frumos sa miroasa la baie!
bere cu gust de cirese!

si acum…campionatul mondial de fotbal feminin under 19 pe eurosport !!!!

Un parc, un apus norocos, un banc cu scotieni, si te-am avut la degetul mic. In timp ce ne faceam poza la muzeul Brukenthal, mi-ai spus ca atunci cand te tin de mana esti mai destepta, mai amuzanta. Ca atunci cand imi pun mana pe umarul tau si-mi trosnesc degetele ca un prost, ai impresia ca ti-ar sta bine si blonda si roscata si oricum. Intr-o zi o sa fugim din capitala Romaniei si o sa ne mutam cu tot cu apusurile noastre la Sibiu, capitala europeana a iubirii.

-Sunt pierduta
Purta un mobil pe post de pandantiv si ochii ii devenisera fantani nesecate.
-Ei, cum pierduta?
-Nu pricep o iota.
-La ce nu pricepi o iota?
-La nicio materie. Nu inteleg nimic din ce se face.
-Pai, la franceza, nu-mi dai impresia asta.
Cu o mana isi pipaia telefonul, iar cu cealalta isi stergea siroaiele de lacrimi.
-Cateodata imi fac asa, o idee, da’ de cele mai multe ori nu pricep o boaba.
Ea statea in picioare, eu, pe scaun.
-Ei, haide, nu e atat de grav sa nu intelegi totul. Nimeni nu le intelege pe toate, sa stii. Nici eu, sa stii, uneori nu inteleg decat pe jumatate din ce zic.
Nu a ras.
-Chestia e sa incerci sa faci cat poti tu de bine, si apoi, mai vezi tu…
Incetase cu plansul, aveam vocea unui doctor care linisteste un ipohondru bolnav de-adevaratelea.
-Si mai ales trebuie sa te gandesti bine la ce vrei sa faci mai departe. Te-ai gandit deja?
Isi trase nasul suspinand.
-Da, am avut o intalnire cu consiliera scolii.
-E cel mai important. Sa fii sigura ca iei cea mai buna decizie.
Si-a suflat nasul cu zgomot. Puteam sa pun pariu ca nu-si dadea seama ca era varza la capitolul bune maniere. Si-a pus pe umar rucsacul greu de parc-ar fi carat pietre de moara.
-Da’ daca vreau sa urmez un liceu teoretic, nu mai trebuie sa caut nimic, poate sa fie oricare.
-Nu, dar daca se intampla sa nu reusesti, trebuie sa fii prevazatoare, si sa ai informatii despre scolile profesionale.
-Da’ nu vreau sa fac profesionala.
-Stiu, dar la o adica…
-Bine, multumesc, dom’ profesor.

(Francois Begaudeau – In Clasa)