-Sunt eu asa cum sunt, dar in nici un caz nu merit sa fiu tratat in halul asta. Am si eu un suflet; si o varsta la care altii nici nu mai fac diferenta intre un rahat de om si un om de rahat.

Bujie cugeta stand in fund si lingand un pieptene stirb, ce i se parea ca are gust de parizer. Se considera un metis din garda veche si se mandrea cu faptul ca pana si hingherii cei mai scrupulosi, cei de la inceputul anilor 2000, il stiau si il respectau. Desigur, asta nu i-a impiedicat sa-i cioparteasca fuduliile intr-o dupa-masa frumoasa de martie, cand jumatate din catelele din dristor erau in calduri.

Din mama schnauzer si tata canish orb si fara orizonturi, Bujie a iesit un catelus scump foc atunci cand se juca pititea si nimeni nu-l vedea. In rest, era extrem de urat. Vecinii il poreclisera ‘Varburg’ datorita ochilor nenatural de patratosi si statutului “de vanzare” de care s-a ‘bucurat’ intreaga copilarie din partea stapanilor sai. Intr-adevar, erau nemultumiri si de o parte si de cealalta in sanul familiei Popescu. Pana la urma insa, se ajunse la un compromis: Pe de-o parte, cand implini varsta de 5 luni, Bujie fu aruncat in strada; astfel, la randul lui, Bujie inceta sa se mai cace zilnic in tzarcul lui Vladutz, baietelul de numai un anisor al popestilor.

Viata se inaspri pentru tanarul Bujie, care pana sa fie dat afara din casa nu avusese un nume, iar de certificat de nastere nici nu poate fi vorba. I se spunea uneori “Mars-de-langa-ficusu-ala” dar nu era convins ca asa il chema, mai ales ca de cele mai multe ori, dupa “mars” urmau alte cuvinte, unele mai lungi, altele mai scurte, dar mereu pe un ton rastit, astfel incat Bujie se afla intr-o nesfarsita stare de confuzie, din care iesea numai cand reusea sa adoarma.

Dupa 2 ani de hoinareala, va urma