credeam ca te lauzi cu ceva facut de tine insuti

maria, pai eu am fost asistentul bucatarului. crezi ca i asa usor sa faci galerie ?

ai aclamat in poloneza?

tak tak, nie ma problem

Ha!
Toate ca toate, dar cand e vorba de AIESEC nu pot sa nu comentez.

Nu de alta, dar mi-ai amintit de o experienta culinara din tineretile mele, pe vremea cand eram in organizatia asta. O tocanita de legume pe care am mancat-o nemestecata si cu multa paine. Ca doar nu se cuvenea sa le ranim sentimentele gazdelor noastre.

Buna dimineata!

Sunt sigura ca situatia de mai sus nu s-a aplicat mancarii pregatite de Cristi. Nu stiu de unde, am eu asa, un feeling.

pebbles, nimic nu e simplu cand vine vorba de aiesec. limba lui cristi spre exemplu. i a luat o ora sa o curete, o ora sa pregateasca toate alea, 4 ore sa o fiarba. ca sa nu mai punem la socoteala cele 5 ore dormite de mine in timpul asta

Ioana, neata. haleala lu cristi a fost atat de buna, incat el a ramas ultimul la standuri sa si o vanda noroc cu un profesor gras care sub pretextul ca stie ce i aia mamaliga, si a pus 3 portii mari si late. nu stiu cati bani a donat porcul

) hai bre ca eu am fost destept – ca nu le dadeam cat pentru toata ziua. inj schimb ii intrebam dc le mai pun sau nu. Ei, numai o tipa a zis “da, da, mai pune”.

am ramas penultimul (sa fim precisi, da? ) din motive obiective.

trebuia sa participe si mama mea cu renumitul ei cuib de viespi…Nu mai stiu cine a regizat filmul!!!
Poate data viitoare si poate in alta tzara.

codru a muncit destul de mult daca stam sa ne gandim ca a facut 26 de poze

Nu, nu, n-a fost limba lui Cristi. Desi… limba?

Era o tocanita facuta de niste pusti asiatici. Nu mai stiu din ce tara, dar erau mici si simpatici. Cred ca de fapt a fost un experiment, sa ne testeze amabilitatea.

da’ nu accepti comentarii la “pohema de 4 margarete” ?

Alexa, mai fac si de astea uneori

pacat…aveam unul dragut