“Am auzit-o o data pe o celebra scriitoare afro-americana spunand ca de mica se simtise straina in familia si poporul ei; vreau doar sa adaug ca astfel sunt aproape toti scriitorii, chiar daca nu s-au clintit niciodata din orasul lor natal. Va asigur ca asa ceva este inerent meseriei; fara neastamparul si nelinistea de a te simti diferit n-ai simti nevoia sa scrii. In definitiv, scrisul e o incercare de a intelege circumstantele proprii si a lamuri confuzia existentiala, nelinisti care nu-i chinuie pe oamenii normali, ci doar pe nonconformistii cronici, dintre care multi sfarsesc prin a deveni scriitori, dupa ce au dat chix in alte meserii.”
*
“A fi gospodina buna e fundamental in tara mea, unde lenea e un privilegiu masculin. Barbatilor li se iarta, asa cum li se tolereaza alcoolismul, caci se presupune ca e vorba de niste caracteristici biologice inevitabile: asa s-a nascut, asta-i situatia…Se intelege, nu e cazul femeilor”
Isabel Allende – Tara mea inventata