“India, noul mit – o fictiune colectiva in care totul era posibil, un basm ai carui singuri rivali erau celelalte doua fantezii puternice: banii si Dumnezeu.”

*

“Imi permit o singura generalizare: americanii au ajuns sa domine universul, dar nu-si pot controla propriile guri, pe cata vreme India e neputincioasa, dar copiii ei tind sa aiba o dantura superba.”

*

“N-o sa contest: n-am iertat niciodata Karachi-ul pentru faptul ca nu era Bombay. Situat intre desert si o serie de golfuri saline batute de vanturi, pe ale caror maluri cresteau manglieri piperniciti, noul meu oras parea sa posede o uratenie care o eclipsa pana si pe a mea.”

Salman Rushdie – Copii din miez de noapte

Ii stiu pe unii care nici nu pornesc la lupta macar, au ficatii odihniti si ochii plini de prajeala.
Cainii lor sunt foarte prosti, stiu sa sada si sa faca pe mortul, nu sa amusineze raul de sub unghiile musafirilor.
Ii stiu si ii ghicesc, ii vad cum sar din floare moarta-n floare moarta
Fii barbat ma imi vine sa strig la prostii astia
Fii barbat tanti
Uita-te pe geam, nu exista vreme urata, nu exista soare cu dinti, nu exista muzica proasta
E golan e bagabont dar n-ai ce-i face decat sa-l privesti in ochi si sa-l iubesti ca pe corvinul hunedoara.
Cum se iubea pe vremuri totul…
Cum porneau la lupta…

In 2000 se hotari ca vrea sa faca politica. O dulceata de fata, de numai 23 de ani, gata sa critice tot ce misca, sa se incrunte for a living. O blonda saturata. O sa fie bine, isi spunea ea. Poezia sa mai astepte, mai da-i dracului de nori, sa mai pluteasca si necontemplati. Nori or sa mai tot fie. Iar ploaia… ploaia poate sa ma ude si fara ca eu sa zambesc ca proasta.
Bunica-mea, insa, nu mai are mult de trait. Pentru ea trebuie sa schimb lucrurile macar un pic. Asa ca o sa intru in politica.

Draga Romanie iubita,
In clasa 3a
domnul invatator ne-a aratat
ca tara asta are forma unui buchet de flori
iar eu am crezut.
cred in tine inca, tu crezi in mine?
Te iubesc, Romanie
il iubesc si pe Marcel
dar mai mult pe tine, scumpa tara si
muntii care suiera
a ger si a Alifantis cand vor ei
cu chitari reci in palme de feti-frumosi
si marea din navodari si de aiurea
o mare plina de glezne tatuate de saracie
si mai sunt vulcanii noroiosi
care-si dau drumul caldut chiar si iarna.
Scumpa Romanie,
Oamenii astia or sa ma aleaga regina lor, fac bine?

Tara asta chircita asculta cu atentie la vorbele copilei, se scarpina la Paunescu si intr-un final raspunde prin glasul chinuit (dar viu) al lui Coposu:

Urmeaza-ti visul, domnita!
Pune mana pe carte si urmeaza-ti visul!