Apropierea catelului face femeia sa se infioare. Barbatul zambeste.
-La ce te hlizesti, ma, ca bou’ ?
Catelul este la picioarele femeii care nu se retrage (din mandrie). S-ar pisa pe ea daca ar sti ca amaratul ala de Airedale Terrier e o bruta care nu stie de joaca. Jumate din pekinezii din Micro 14 tremura cand il simt. Pisicile sunt niste sobolani lasi in preajma lui. Ma-sa si tac-su nu-l mai recunosc drept fiu. Rasa de care apartine l-ar surghiuni daca recensamantul Airedale Terrierilor nu s-ar tot amana.
-Va zambeam, domnisoara, nu ma hlizeam. Imi pare rau ca v-am suparat.
-Ia-ti catelu’ asta de-aici ca mie nu-mi place.
-El pare sa va placa, in schimb.
Catelul amusineaza rochia femeii, apoi sandalele. Catelul este nelinistit, insa pare in elementul lui.
-Da’ mie nu-mi place catelul asta al tau. ia-l de-aici.
-Daca nu tipati si nu va agitati, nu va face nimic. E doar prietenos.
-E doar scarbos, aia e.
Cuvantul “scarbos” il face pe catel sa se opreasca din ce facea si sa se aseze in fund. Se uita in ochii femeii.
-Hai ca s-a potolit, zice femeia.
Dar cainele, atunci, se arunca orbeste la gleznele femeii, cu dintii inainte. Oscioarele ei se faramara intr-o clipita, si, in aerul liber, se impreunara cu sangele tasnit din tendoane. Membrele inferioare fura drenate in numai cateva secunde. In jur, se aud zbierete, iar femeia este la pamant, cu sanii lipiti de asfalt, respirand sacadat.
Tony, catelul de culoarea mustarului si stapanul sau mai vazusera scena asta de multe ori: femeie alintata, prost-crescuta, tzatze mari, ochi frumosi, picioare amputate.

In gara de nord, ca de obicei, lume multa. E miezul unei zile de miercuri si totusi lume multa. Cand ies de la metrou la gara de nord ma uit mereu la telefonul meu ciobit si-mi zic “ba, uite cat e ceasul, n-are cum sa fie aglomerat la ora asta”. Dar mereu este. Imi cumpar bilet de la o angajata a CFR-ului foarte amabila, care nu ma injura si imi da rest fara monezi. Si intru apoi la Mec sa-mi iau ceva de mancare. Probabil nu sunt singurul care are impresia ca Mecdonaldsul are miros de pipi printre atatea trenuri ruginite. In trenurile alea nici nu poti face sex la cat de jegoase sunt baile. Inca un neajuns al romanilor. Intru deci la mec si mi iau de data asta un Chicken Roll, ca l-au facut si meniu de ceva vreme si e mai avantajos. Infulec repede si ies cu sucul in mana. Am tren la linia 8. Accelerat spre Buzau. Pe peron, Johnny Raducanu si Ion Caramitru discuta incet despre femei. Caramitru nu se poate obisnui cu alea tinere. Cica inca nu a invatat sa se lase fumat incet, iar asta il nelinisteste/deprima/oftica. Johnny ii raspunde fara nuante: esti cretin. Principiul e mereu acelasi. Trebuie sa descoperi petecul de piele perfect neted. Sau perfect lucios, sau perfect umed. In orice caz, sa fie perfect. Dupa el te ghidezi, nu dupa femeie. Toate femeile sunt frumoase si proaste. Singurul neajuns este ca noi suntem si mai prosti. Petecul, daca-i ales corect, te va lua de mana si-ti va lumina noaptea. Apoi, Johnny isi deplasa greutatea de pe o buca pe alta. Trenul lor venea, eu mai aveam de asteptat. Caramitru dorea asigurari: esti sigur maestre? Si Johnny ii raspunse: Sunt sigur. Fa cum iti zic si ai sa vezi, labagiul ala de Bukowski o sa vina sa-i dai lectii.