da, intr-o vreme
esarfele erau cadouri perfecte
acum se lucreaza altfel
asta pentru ca i prea mult aur
printre noi
prea mult metal pretios
de culoarea pisatului
e prea mult ca sa nu ne sensibilizeze

eu ma uit in interiorul aurului
sa fiu sigur ca i original
ca nu i tinichea
ma uit dupa gravura aia nenorocita
si o pipai
trebuie sa fie acolo
ca pecetea care se vede cu ochiul liber
daca mi intorc carnea pe dos
pecetea pusa de vreun soul-mate
care te-a lasat in liceu
s-o atingi pe gat si pe piept
si apoi poate mai jos
in sufletul ei
obisnuit sa tremure la teze
si nu la mangaieri

ma uit dupa gravura aia nenorocita
(daca ma vezi, razi)
si o pipai
o gasesc
si mi amintesc
ca pana nu demult
nu faceam dacat sa mi imaginez
cum ii sta cu esarfa aia la gat

O poezie scrisa in cam aceeasi perioada, intre chimie si biologie, la sfarsitul caietului de istorie.

blink once
if your heart is pounding
when my fingertips
beg for attention

blink twice if you ever heard
of a dying man
pretending to be without ache
just so he can use his
fingertips for a second

adaugire dupa cateva saptamani:

or maybe
you could just
stop rolling your eyes for a moment
that would be fucking great!

O poezie mai veche, scrisa la terminarea liceului, pe vremea cand cartierul Micro 14 din Buzau era doar o zona in care te temeai de tigani, si nu un loc unde se ingroapa oameni alesi.

Most stare in the mirror
in the morning
wishing
they could turn back time a bit
playing again frisbee a bit
laughing a bit
at their virgin selves

anyway
I know this
because I miss
my 2nd grade teacher