In oricare zi de ianuarie, daca m-as uita pe fereastra, te-as vedea asa cum erai in urma cu cativa ani, cu canishul in lesa, inainte sa-ti moara de pneumonie. M-as reindragosti de tine si de el, fara sa tin seama ca nu mai exist pentru niciunul dintre voi. Tu ai absolvit facultatea de drept, esti logodita cu cartile tale si cu orasul de pe Bega, iar cainele este sub pamant, in acelasi loc unde impreuna l-am ingropat cu onoruri cainesti, si l-am plans luni de zile la radacina anilor 2000.