Cineva sa-mi faca repede o poza deasupra atlanticului. Sunt singur intr-un avion, ma indrept spre planeta IntrunFelGata. Din cate imi dau seama, sunt mort. Poza mi-ar surprinde fumul roz care ma inconjoara, numit popular ’spirit’. Nu sunt aici decat pe jumatate, restul din mine e inca jos acum, jucand badminton si altele. Poti sa ma astepti sau poti sa ma urmezi
cu urmatorul vis, cert este ca mi-am luat zborul, iar atunci cand iti iei zborul, lasi balta totul. Procentual, iti apartin inca, pentru cateva zile. Sa-ncerci sa ma prinzi cumva de mana ar insemna sa ne zgariem pe incheieturi, atat de brusc se termina totul.

Cineva sa-mi faca repede o poza cu Sf. Petru. Intalnirea va fi scurta, coada in spatele meu e lunga. Daca ar fi sa trag de timp cateva clipe, as face-o pentru tine, ca un ultim “mi-a parut bine sa te cunosc, sa-ti plang in poala cand si cand”. De sus de-aici te observ, iti vad doar ochii lucind ca doua lentile de ochelari proaspat spalate de ploaie. Nu-mi sta in fire sa ma uit inapoi, whats done is done, dar sa stii, incepand de azi, cand vei visa decolari bruste, adu-ti aminte sa nu te grabesti, ne vom tine de mana din nou, n-avem de ales.