Parfumat si rumen in obraji, prietenul meu cel mai bun se descalta la intrare si ma anunta solemn ca este indragostit. “De cine?”, i-am replicat scurt si neincrezator. O cheama Florentina, e din Fetesti, si are cele mai frumoase tzatze de pe acest pamant. A scos o poza printata alb-negru la imprimanta lui veche, la care ne scoteam in liceu referatele la istorie. Din ea rasarea o fata inaltuta, blonduta, si aproximativ draguta. In brate tinea o minge de volei, era imbracata grunge. Descrierea succinta facuta de prietenul meu fusese cat se poate de exacta. Ce avea ea acolo te facea sa vrei sa pui mana pe telefon, sa apelezi un numar la intamplare si sa urli “Alo, ba, sunt la Fetesti. Aici raman”