ani la rand
o floare bogata
m-a tolerat
slava domnului
in balconul ei,
intr-o casa trecuta
pe numele unei babe.

parterul asta unde platesc chirie
(vecinele babe imi sunt martore)
este mai distins
mai proaspat
mai reusit
decat orice arbitru al elegantei
din orice roma antica.
el singur tolereaza
flori de nu-ma-deranja,
si pe mine,
jumatate restantier,
jumatate de-a dreptul norocos.

multumesc asadar
cuvintelor
“fanatstica
si “este”
si “tinereretea”;
si voi sa-mi tineti pumnii;
incep sa ma destept din pacate.

___ 

poezie aparuta si pe www.rocultura.ro