A treia oara cand se lua curentul, am decis sa ma asez langa ea, s-o observ. Ea, la randul ei, a decis sa-si continue lucrul, parca mai batrana si mai frumoasa ca niciodata. Pentru ea, frigiderul inca torcea, John Lennon inca-si canta  refrenul. In niciun caz nu era bezna; o vedeam perfect, pentru ca statea pe scaun in dreptul ferestrei, iar fereastra nu era decat partial murdara de musculite. Cand muzica se opri, buzele ei continuara s-o slaveasca pe Yoko, iar eu, in rolul spasmului cel din urma, ma indragostii de dansa ca un bezmetic.
Faptul ca era oarba, in loc sa-mi dea un adaos de siguranta, nu facea decat sa-mi procure un ciudat tremur in coate si umeri. Eram un fel de robotel demodat, neuns.
Zambea special si stia bine ca ma holbam la ea. Imi spuse:
-Nu faci bine ca te indragostesti de mine, n-am ce sa-ti ofer.
Dar sfaturile sau parerile nu mai contau pentru mine, chiar de veneau de la ea. Dupa mii de secunde, ploapele mi se calmara, dintii la fel; curentul era din nou in aparate. Iar ea isi continua lucrul, mai frumoasa si mai a mea ca niciodata.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4MzM-CJmlRI]

Any body can die, evidently. Few
Go happily, irradiating joy,

Knowledge, love. Most
Need oblivion, painkillers,
Quickest respite.

Sweet time unafflicted,
Various world:

X = your zenith.

ani la rand
o floare bogata
m-a tolerat
slava domnului
in balconul ei,
intr-o casa trecuta
pe numele unei babe.

parterul asta unde platesc chirie
(vecinele babe imi sunt martore)
este mai distins
mai proaspat
mai reusit
decat orice arbitru al elegantei
din orice roma antica.
el singur tolereaza
flori de nu-ma-deranja,
si pe mine,
jumatate restantier,
jumatate de-a dreptul norocos.

multumesc asadar
cuvintelor
“fanatstica
si “este”
si “tinereretea”;
si voi sa-mi tineti pumnii;
incep sa ma destept din pacate.

___ 

poezie aparuta si pe www.rocultura.ro

Fara cuvinte multe, fara dedesubturi pentru care as putea fi criticat, lucrurile stau in felul urmator:
Fara tine sunt ca un abonament plin de minute nefolosite,
Sunt ca un corijent la 3 materii intr-un liceu de prosti,
Un fir de praf care nici macar nu mai deranjeaza locatarii.
Fara tine sunt ca un urs de brasov, scarbit de bunatatile turistilor,
Sunt un numar de bucuresti ca oricare altul,
Un prefix scos din uz.
Fara tine sunt ca un kilogram pierdut in somn,
Sunt ca un jet de mictiune indreptat spre o feriga nevinovata,
O oaie plictisitoare, marcata cu ‘o’ de la ‘of’.

Legenda spune ca dand intr-o zi din greseala peste melodia asta pe youtube (cautau pink pussy sau Pink Panther, nu se stie exact), un grup restrans de manelisti au exclamat, in timp ce Gilmour canta a doua oara rerenul: E belea sa moara familia mea.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=IXdNnw99-Ic]

Numele meu scris cu majuscula imi pare o gluma saraca atunci cand esti de fatza cand il scriu, cand ma semnez pe ceva intr-o banca spre exemplu.
Mirosi a fistic, ma faci sa tremur, da-te mai incolo.

Unghiile mele sunt taiate din carne, dar cumva ma simt un sarantoc murdar, un omulet trist pentru care altii ar dansa in direct la protv.
Intr-un fel, esti un ghinion rar. cacancerul.

Imi pun ochelarii si incerc sa stau drept. Incerc sa-ti ghicesc nu doar gandurile, ci si miscarile, toate acele bolte scurte descrise de fiecare extremitate a corpului, pentru ca cine stie cand ma vei atinge pe fuga, fara sa vrei, iar eu o sa lesin in gand, ca un drogat. Pe bune, da-te mai incolo.

Am vrut sa-mi cumpar o lumanare de-aia in forma de ’21′ in care sa suflu singur la 12 noaptea. N-am gasit decat un ’26′ pe jumatate topit, pe care l-am cumparat, si in care am suflat beat, si care m-a facut pentru cateva momente sa-mi doresc multi copii fotbalisti. Imbatranisem (urat) cu 5 ani.

In noaptea aia imi propusesem sa mananc cate un croasant cu ciocolata pentru fiecare sms primit de ‘la multi ani’. Pe la ora doua eram lihnit si fericit. Uitasera cu totii. Am dat televizorul pe stiri si pe mute, in timp ce ascultam niste versuri la radio romania actualitati: “canta cucul bate-l vina, de rasuna bucovina/ bucovina plai cu flori, unde sunt ai tai feciori?”.  Suna bine. Acum pot sa adorm si sa visez la aniversari mai deosebite. 

Daca incheieturile de la degete i-ar fi fost cu vreo sase luni mai tinere, s-ar fi rugat si pentru Andreea, fosta sa iubita din anul 2, alaturi de care, intr-o sambata spre duminica spre luni, a stabilit un fel de record la sarutat, recunoscut doar de ei. Ambii aveau sa spuna mai tarziu ca dupa Sarut au avut parte de cea mai lunga si placuta usturime a buzelor, ca timp de o saptamana au deschis gura doar cat sa manance si sa-si spuna strictul necesar, desi de obicei ochii lor spuneau cam tot: “si eu pe tine”. In schimb puteau zambi, si zambeau; puteau sa nu iasa in vant, dar ieseau; puteau sa-si dea cu strugurel, dar nu voiau sa grabeasca procesul de vindecare a excesului de iubire.

Si acum, obosit si despartit, cu incheieturile imbatranite, se ruga sa treaca timpul.