Despre visele in care se moare, oamenii povestesc cel mai greu. Se moare mult in lume, si se viseaza si mai mult despre durere, despre visuri facute harcea-parcea, despre zile in care incerci sa te bucuri de un curcubeu-cliseu, dar nu poti, pentru ca privirea ti se impotmoleste in grilajul de la geam. E trist.

Avem prieteni pe care ii notam cu ‘x’ si ‘y’ ani la rand, dar nu le dam valori de frica. Si nu le dam telefon de prosti.

Visele in care se moare le tinem minte cel mai clar. Se plange mult in timpul unui vis cu morti, in caz ca nu stiati; mult si cu un scop precis. Ziua unora incepe cu zambete de usurare ca sunt inca in viata. Nici macar intretinerea nu le umbreste bucuria ca grilajul de fier nu exista de fapt. La fel de adevarat e ca nici cliseul nu-i pe cer.