Erau acolo amandoi, pe unul din miile de aeroporturi ale lumii. Acest aeroport este al nostru, ii spuse fata. Aici o sa ne intalnim si o sa ne pupam pe fuga indiferent ce s-ar intampla in vietile noastre, cu bagajele noastre, cu serialele noastre preferate. Aici o sa atipim cu lingurita, niciodata indeajuns de mult sa fim cu adevarat odihniti, sa ne bucuram de cate-o lacrima mai putin sarata. Acest aerport, cu toate camerele sale de supraveghere, isi va juca rolul de martor indiscret, chiar si peste mai multi ani, cand ne vom prosti de tot si ne vom desparti de tot, intrebandu-ne de ce am asteptat atat, aducandu-ne aminte cum detestam amuzati cafeaua fara cofeina.

Mai stii ?
Modern,
Scoteam toti banii de pe card.
Pe bulevard
La libraria Noi
Dadeam toti banii amandoi
Pe carti,
Pe harti,
Dar parti
Din noi mucegaiau

Noi nu stiam asta inca pentru ca un sarut dura pe atunci cat discurile cu Pink Floyd, astfel incat:

“Ma ce naiba ” imi spuneai
„Pe Coelio zici ca-l citeai?
Esti caraghios.
Te umileai.
Hai bine, erai mic si nu stiai.”

Ma pregateam mereu sa te infrunt, in timp ce ma abtineam cu greu sa nu te sarut cu ochii deschisi. Vezi tu, eu te iubeam.