Acum vreo 4 ani de zile m-am asezat cu curu’ pe simturile tale. Ai zis asa atunci: “Si daca n-o sa ma-ndragostesc niciodata? O sa mai fim prieteni?”. Eu aveam parul lung si ti-am raspuns: “Depinde de cine  n-o sa te indragostesti niciodata”.
Cu vorbele astea a inceput o prietenie frumoasa sa se transforme in mai multe prietenii mici; adica sa se destrame, sa se tarasca care-ncotro, asa cum se desira o baltoaca de apa potabila printre dalele gresiei.

Eu am uitat cum raspunzi la telefon sau cat iti ia sa probezi o fusta, e adevarat. Iar tu…tu uite ce ai ratat:

Am terminat facultatea cu media 7,33. Daca eram inca prieteni, mi-ar fi iesit 8.
Mi-am schimbat numarul de telefon de trei ori, ochelarii de doua, visurile de 100 de ori.
Am scris o carte. Nu mi-o publica nici pulea.
Am citit in sfarsit “Mizerabilii”. 
Am inceput sa ma rad.
A murit tataie.